Eset SMART SECURITY 4 User Manual [ro]

Download

Ghid de utilizare

(destinat versiunii 4.2 a produsului sau versiunilor mai recente)

Microsoft® Windows® 7 / Vista / XP / 2000 / 2003 / 2008

Cuprins

1. Eset Smart Security 4 .............................4

1.1 Ce este nou...................................................................4

1.2 Cerinţe de sistem .......................................................... 5

2. Instalarea ..............................................6

2.1 Instalare tipică .............................................................. 6

2.2 Instalare personalizată .................................................. 7

2.3 Utilizarea setărilor originale ........................................... 9

2.4 Introducerea numelui de utilizator şi a parolei .................. 9

2.5 Scanare computer la cerere ............................................ 9

3. Ghidul începătorului ............................. 10

3.1 Prezentarea designului interfeţei pentru utilizator –

moduri ........................................................................10

3.1.1 Veriﬁcarea funcţionării sistemului ......................... 10

3.1.2 Ce este de făcut dacă programul

nu funcţionează corect .......................................... 11

3.2 Setarea actualizării .......................................................11

3.3 Setare zonă de încredere ................................................11

3.4 Setarea serverului proxy ............................................... 12

3.5 Protecţia setărilor ........................................................12

ESET Smart Security 4 a fost dezvoltat de ESET, spol. s r.o. Pentru mai multe informaţii vizitaţi www.eset.com. Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei documentaţii nu poate ﬁ reprodusă, stocată într -un sistem de recuperare sau transmisă sub nicio formă sau prin niciun mijloc – electronic, mecanic, prin fotocopiere, înregistrare, scanare sau de oricare alt fel – fără permisiunea scrisă a autorului. ESET, spol. s r.o. îşi rezervă dreptul de a modiﬁca orice software aplicaţie prezentat fără înştiinţare prealabilă.

Serviciu pentru clienţi internaţional: www.eset.eu/support Serviciu pentru clienţi din America de Nord: www.eset.com/support

REV.20100225-015

4. Lucrul cu ESET Smart Security ................13

4.1 Protecţia antivirus şi antispyware .................................. 13

4.1.1 Protecţie în timp real sistem de ﬁşiere ....................13

4.1.1.1 Setarea controlului ...............................................13

4.1.1.1.1 Medii de scanat ....................................................13

4.1.1.1.2 Scanarea condiţionată (scanarea declanşată

de un eveniment) ..................................................13

4.1.1.1.3 Parametri suplimentari ThreatSense pentru

ﬁşiere nou create ..................................................13

4.1.1.1.4 Setările avansate ..................................................13

4.1.1.2 Nivelurile de curăţare ............................................13

4.1.1.3 Când trebuie modiﬁcată conﬁguraţia protecţiei

în timp real ................................................................. 14

4.1.1.4 Veriﬁcarea protecţiei în timp real ...........................14

4.1.1.5 Ce este de făcut dacă protecţia în timp real

nu funcţionează ....................................................14

4.1.2 Protecţie client email ............................................14

4.1.2.1 Veriﬁcarea POP3 ...................................................14

4.1.2.1.1 Compatibilitate ....................................................15

4.1.2.2 Integrare cu clienţi de email ...................................15

4.1.2.2.1 Adăugarea mesajelor etichetă la un corp

de mesaj email ........................................................ 15

4.1.2.3 Eliminarea inﬁltrărilor ...........................................16

4.1.3 Protecţie pentru acces Web ...................................16

4.1.3.1 HTTP, HTTPS .........................................................16

4.1.3.1.1 Gestionarea adreselor ...........................................16

4.1.3.1.2 Browsere Web.......................................................16

4.1.4 Scanarea computerului .........................................17

4.1.4.1 Tipurile de scanare ................................................ 17

4.1.4.1.1 Scanarea standard ................................................ 17

4.1.4.1.2 Scanarea personalizată .........................................17

4.1.4.2 Ţinte de scanare .................................................... 17

4.1.4.3 Proﬁlurile de scanare .............................................18

4.1.5 Filtrarea protocoalelor ..........................................18

4.1.5.1 SSL .......................................................................18

4.1.5.1.1 Certiﬁcate de încredere .........................................19

4.1.5.1.2 Certiﬁcate excluse ................................................19

4.1.6 Setarea parametrilor pentru motorul ThreatSense ...19

4.1.6.1 Setarea obiectelor .................................................19

4.1.6.2 Opţiuni ................................................................19

4.1.6.3 Curăţarea ............................................................20

4.1.6.4 Extensii ...............................................................20

4.1.6.5 Limite .................................................................20

4.1.6.6 Altele ...................................................................21

4.1.7 Se detectează o inﬁltrare .......................................21

4.2 Protecţie ﬁrewall .......................................................... 21

4.2.1 Moduri de ﬁltrare ................................................ 21

4.2.2 Proﬁluri ............................................................... 22

4.2.2.1 Gestionare proﬁluri .............................................. 22

4.2.3 Blochează tot traﬁcul de reţea:

deconectează reţeaua .......................................... 22

4.2.4 Dezactivează ﬁltrarea: permite tot traﬁcul ............ 22

4.2.5 Conﬁgurarea şi utilizarea regulilor ........................ 22

4.2.5.1 Crearea unei reguli noi.......................................... 23

4.2.5.2 Editare reguli ....................................................... 23

4.2.6 Conﬁgurare zone ................................................. 23

4.2.6.1 Autentiﬁcare în reţea ........................................... 24

4.2.6.1.1 Autentiﬁcare zonă – Conﬁgurare client ................. 24

4.2.6.1.2 Autentiﬁcare zonă – Conﬁgurare server ................ 25

4.2.7 Stabilire conexiune – detectare .............................25

4.2.8 Scriere în log ........................................................26

4.3 Protecţie antispam ...................................................... 26

4.3.1 Antispam autodidact ...........................................26

4.3.1.1 Adăugare adrese în Lista albă ................................ 27

4.3.1.2 Marcare mesaje ca spam ...................................... 27

4.4 Actualizarea programului ............................................. 27

4.4.1 Setarea actualizării .............................................. 27

4.4.1.1 Proﬁlurile de actualizare ....................................... 28

4.4.1.2 Setarea actualizării avansate ................................28

4.4.1.2.1 Modul de actualizare ............................................ 28

4.4.1.2.2 Serverul proxy ...................................................... 28

4.4.1.2.3 Conectarea la LAN ............................................... 29

4.4.1.2.4 Crearea copiilor de actualizare – oglindă ............... 30

4.4.1.2.4.1 Actualizarea din oglindă ....................................... 30

4.4.1.2.4.2 Depanarea problemelor la actualizarea din oglindă ....31

4.4.2 Cum se creează sarcini de actualizare ..................... 31

4.5 Planiﬁcatorul ............................................................... 31

4.5.1 Scopul programării sarcinilor ................................ 32

4.5.2 Creare sarcini noi ................................................. 32

4.6 Carantina ....................................................................32

4.6.1 Plasarea ﬁşierelor în carantină .............................. 32

4.6.2 Restaurarea din Carantină ................................... 32

4.6.3 Trimiterea ﬁşierului din Carantină ......................... 33

4.7 Fişiere log ....................................................................33

4.7.1 Mentenanţa ﬁşierelor log ..................................... 33

4.8 Interfaţa pentru utilizator .............................................34

4.8.1 Alerte şi notiﬁcări ................................................ 34

4.9 ThreatSense.Net ..........................................................35

4.9.1 Fişierele suspecte ................................................. 35

4.9.2 Statistica ............................................................. 36

4.9.3 Trimiterea ........................................................... 36

4.10 Administrarea la distanţă .............................................36

4.11 Licenţa ........................................................................ 37

5. Utilizatorii avansaţi .............................. 38

5.1 Setarea serverului proxy ...............................................38

5.2 Importul/Exportul setărilor ...........................................38

5.2.1 Exportul setărilor .................................................38

5.2.2 Importul setărilor ................................................38

5.3 Linie de comandă .........................................................38

5.4 ESET SysInspector ........................................................39

5.4.1 Interfaţa pentru utilizator şi folosirea aplicaţiei .....39

5.4.1.1 Comenzile de program .........................................40

5.4.1.2 Navigarea în ESET SysInspector.............................40

5.4.1.3 Compararea .........................................................41

5.4.1.4 SysInspector ca parte din ESET Smart Security 4 .....41

5.4.1.5 Script de serviciu ...................................................41

5.4.1.5.1 Generarea scripturilor de serviciu .......................... 42

5.4.1.5.2 Structure of the Service script ............................... 42

5.4.1.5.3 How to execute Service scripts .............................43

5.5 ESET SysRescue ...........................................................43

5.5.1 Cerinţe minime ....................................................43

5.5.2 Cum se creează un CD de salvare .......................... 43

5.5.2.1 Directoare ...........................................................44

5.5.2.2 ESET Antivirus......................................................44

5.5.2.3 Avansat ............................................................... 44

5.5.2.4 Dispozitiv USB de încărcare ..................................44

5.5.2.5 Inscripţionare ......................................................44

5.5.3 Lucrul cu ESET SysRescue .....................................44

5.5.3.1 Utilizarea ESET SysRescue ....................................44

6. Glosar .................................................45

6.1 Tipuri de inﬁltrări ........................................................ 45

6.1.1 Viruşi ..................................................................45

6.1.2 Viermi ................................................................. 45

6.1.3 Troieni ................................................................. 45

6.1.4 Rootkit -uri .......................................................... 45

6.1.5 Adware ............................................................... 46

6.1.6 Spyware ..............................................................46

6.1.7 Aplicaţii potenţial periculoase ..............................46

6.1.8 Aplicaţii potenţial nedorite ...................................46

6.2 Tipuri de atacuri la distanţă ......................................... 46

6.2.1 Atacuri tip DoS ....................................................46

6.2.2 Intoxicare tip DNS ................................................ 46

6.2.3 Atacuri cu viermi ..................................................46

6.2.4 Scanare port ........................................................ 47

6.2.5 Desincronizare TCP .............................................. 47

6.2.6 Relay SMB ........................................................... 47

6.2.7 Atacuri ICMP ....................................................... 47

6.3 Email ..........................................................................47

6.3.1 Reclame .............................................................. 47

6.3.2 Farse ................................................................... 48

6.3.3 Înşelătorie ...........................................................48

6.3.4 Recunoaştere trucuri spam .................................. 48

6.3.4.1 Reguli .................................................................48

6.3.4.2 Filtrul bayesian ....................................................48

6.3.4.3 Listă albă .............................................................49

6.3.4.4 Listă neagră ......................................................... 49

6.3.4.5 Controlul din partea serverului .............................49

1. Eset Smart Security 4

ESET Smart Security 4 este primul reprezentant al noii abordări de securitate cu adevărat integrată a computerului. Produsul foloseşte viteza şi precizia ESET NOD32 Antivirus, care este garantat de cea mai recentă versiune a motorului de scanare ThreatSense®, combinat cu modulele personalizate de Protecţie ﬁrewall şi Antispam. Rezultatul este un sistem inteligent, mereu în alertă pentru atacuri şi software dăunător, care vă pun computerul în pericol.

ESET Smart Security nu este un conglomerat brut de diverse produse într -un singur pachet, aşa cum oferă alţi furnizori. Produsul este rezultatul unui efort pe termen lung, pentru a combina protecţia maximă cu un efect minim asupra sistemului. Tehnologiile avansate bazate pe inteligenţă artiﬁcială sunt capabile să elimine într -un mod proactiv pătrunderea viruşilor, spyware, troienilor, viermilor, adware, rootkit -urilor şi a altor atacuri din Internet, fără a afecta performanţele sistemului sau a vă afecteze computerul.

1.1 Ce este nou

Experienţa îndelungată a experţilor noştri în domeniul dezvoltării este demonstrată de arhitectura complet nouă a aplicaţiei ESET Smart Security, care garantează detecţie maximă cu cerinţe minime de sistem. Această soluţie robustă de securitate conţine module cu mai multe opţiuni avansate. Lista următoare vă oferă o scurtă prezentare a acestor module.

• Antivirus şi antispyware

Acest modul se bazează pe motorul de scanare ThreatSense®, folosit pentru prima dată în sistemul premiat NOD32 Antivirus. ThreatSense® este optimizat şi îmbunătăţit cu noua arhitectură ESET Smart Security.

Caracteristică Descriere

Curăţare îmbunătăţită

Mod Scanare în fundal

Fişiere de actualizare de dimensiuni mai mici

Protecţie pentru clienţii de email populari

Alte îmbunătăţiri minore

Acum, sistemul antivirus curăţă şi şterge în mod inteligent majoritatea inﬁltrărilor detectate, fără a necesita intervenţia utilizatorului.

Scanarea computerului poate ﬁ lansată în fundal, fără a încetini performanţele sistemului.

Procesele de optimizare a centrului păstrează ﬁşierele de actualizări la dimensiuni mai mici decât în versiunea 2.7. De asemenea, a fost îmbunătăţită protecţia ﬁşierelor de actualizare împotriva deteriorărilor.

Acum este posibil să scanaţi mesajele de email primite nu numai în Microsoft Outlook, dar şi în Outlook Express, Windows Mail, Windows Live Mail şi Mozilla Thunderbird.

– Accesul direct la sisteme de fişiere, pentru

viteză şi rezultate ridicate. – Acces blocat la ﬁşierele infectate – Optimizare pentru Centrul de securitate

Windows, inclusiv pentru Vista.

• Protecţie ﬁrewall

Protecţia ﬁrewall monitorizează tot traﬁcul dintre un computer protejat şi alte computere din reţea. Protecţia ﬁrewall ESET conţine funcţiile avansate prezentate mai jos.

Caracteristică Descriere

Proﬁluri Proﬁlurile reprezintă un instrument de control

al comportamentului protecţiei ﬁrewall ESET Smart Security. Proﬁlurile multiple, cărora le pot ﬁ atribuite reguli diferite, le permit utilizatorilor să inﬂuenţeze cu uşurinţă comportamentul protecţiei ﬁrewall.

Autentiﬁcare zonă Le permite utilizatorilor să identiﬁce reţeaua

la care stabilesc conexiunea şi să deﬁnească o acţiune (de exemplu comutarea proﬁlului pentru protecţia ﬁrewall şi blocarea comunicărilor către zonă) pe baza acestor informaţii.

Scanare comunicare în reţea la niveluri joase

Suport pentru IPv6 Protecţia ﬁrewall ESET aﬁşează adrese IPv6 şi

Monitorizarea ﬁşierelor executabile

Scanare ﬁşiere integrată cu HTTP(s) şi POP3(s)

Sistem de detectare a intruziunilor

Modurile Interactiv, Bazat pe politică, Învăţare, Automat şi Automat cu excepţii

Înlocuieşte Paravanul de protecţie Windows integrat

Scanarea comunicării în reţea la nivelul Legătură de date permite protecţiei ﬁrewall ESET să învingă o varietate de atacuri, care altminteri nu ar ﬁ detectabile.

permite utilizatorilor să creeze reguli pentru ele.

Se monitorizează modiﬁcările în ﬁşierele executabile, pentru a preveni infectarea. Este posibilă permiterea modiﬁcării de ﬁşiere ale aplicaţiilor semnate.

Scanare de ﬁşiere integrată a protocoalele de aplicaţii HTTP(s) şi POP3(s). Utilizatorii sunt protejaţi atunci când navighează pe Internet sau descarcă mesajele email.

Capacitatea de a recunoaşte caracterul comunicării în reţea şi diferitele tipuri de atacuri de reţea cu ajutorul unei opţiuni de interzicere automată a comunicărilor.

Utilizatorii pot selecta dacă acţiunile protecţiei ﬁrewall vor ﬁ executate în mod automat sau dacă doresc să seteze reguli în mod interactiv. Comunicarea în modul Bazat pe politică este gestionată potrivit regulilor predeﬁnite de utilizator sau de către administratorul de reţea. Modul Învăţare creează şi salvează automat reguli şi este adecvat pentru conﬁgurarea iniţială aprotecţiei ﬁrewall.

Înlocuieşte Paravanul de protecţie Windows integrat şi interacţionează cu Centrul de securitate Windows pentru a monitoriza starea securităţii. Instalarea ESET Smart Security dezactivează în mod implicit Paravanul de protecţie Windows.

• Antispam

Modulul Antispam ESET ﬁltrează mesajele de email nesolicitate şi, prin urmare, sporeşte securitatea şi confortul comunicării electronice.

Caracteristică Descriere

Determinare scor pentru mesajele sosite

Toate mesajele primite sunt asociate cu câte un scor care variază de la 0 (un mesaj nu este spam) la 100 (un mesaj este spam) şi sunt ﬁltrate în mod corespunzător, ajungând ﬁe în directorul Corespondenţă nedorită, ﬁe întrun director particularizat creat de utilizator. Este posibilă scanarea în paralel a mesajelor primite.

Suportă o varietate de tehnici de scanare

– Analiză bayesiană. – Scanare pe bază de reguli. – Veriﬁcare globală a bazei de date

deamprente.

Interfaţă utilizator Interfaţa pentru utilizator poate acum să

funcţioneze în modul non-graﬁc, care permite controlul de la tastatură al programului ESET Smart Security. Compatibilitatea sporită cu aplicaţia de citire de pe ecran le permite persoanelor cu dizabilităţi de vedere un control mai eﬁcient asupra programului.

1.2 Cerinţe de sistem

Pentru funcţionarea fără probleme a versiunilor ESET Smart Security şi ESET Smart Security Business Edition, sistemul dvs. trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe hardware şi software:

ESET Smart Security:

Windows 2000, XP 400 MHz 32 de biţi / 64 de biţi (x86 / x64)

128 Memorie de sistem de 512 MO de RAM 130 MO de spaţiu disponibil Super VGA (800 × 600)

Integrare completă cu clienţii de email

Protecţia antispam este disponibilă pentru utilizatorii clienţilor Microsoft Outlook, Outlook Express, Windows Mail, Windows Live Mail şi Mozilla Thunderbird.

Este disponibilă selectarea manuală

Opţiune de selectare sau deselectare manuală a clasiﬁcării ca spam a mesajelor de email.

a spamului

• Altele

Caracteristică Descriere

ESET SysRescue ESET SysRescue permite utilizatorilor

să creeze un CD/DVD/USB de încărcare conţinând ESET Smart Security, care se poate executa independent de sistemul de operare. Acest instrument este cel mai util în cazul curăţării sistemului de inﬁltrările greu de eliminat.

ESET SysInspector ESET SysInspector, o aplicaţie care

inspectează complet computerul, acum este integrată direct în ESET Smart Security. În cazul în care contactaţi Serviciul nostru pentru clienţi utilizând opţiunea Ajutor şi suport > Solicitare de asistenţă de la serviciul pentru clienţi (recomandată), puteţi opta pentru includerea unui instantaneu al stării ESET SysInspector de pe computerul dvs.

Windows 7, Vista 1 GHz 32 de biţi / 64 de biţi (x86 / x64)

512 Memorie de sistem de 512 MO de RAM 130 MO de spaţiu disponibil Super VGA (800 × 600)

ESET Smart Security Business Edition:

Windows 2000, 2000 Server, XP, 2003Server

400 MHz 32 de biţi / 64 de biţi (x86 / x64) 128 Memorie de sistem de 512 MO de RAM 130 MO de spaţiu disponibil Super VGA (800 × 600)

Windows 7, Vista, Windows Server2008

1 GHz 32 de biţi / 64 de biţi (x86 / x64) 512 Memorie de sistem de 512 MO de RAM 130 MO de spaţiu disponibil Super VGA (800 × 600)

Protecţie documente Caracteristica de protecţie a documentelor

serveşte la scanarea documentelor Microsoft Oce înainte de a ﬁ deschise, dar şi aﬁşierelor descărcate automat de Internet Explorer, cum ar ﬁ elemente Microsoft ActiveX.

Apărarea Noua tehnologie Apărare protejează

componentele ESET Smart Security împotriva încercărilor de dezactivare.

2. Instalarea

După achiziţionare, programul de instalare ESET Smart Security se poate descărca de pe site -ul Web al ESET. Se prezintă sub forma unul pachet ess_nt**_***.msi (ESET Smart Security) sau essbe_nt**_***.msi (ESET Smart Security Business Edition). Lansaţi programul de instalare şi expertul de instalare vă va ghida prin procesul de setare elementară. Există două tipuri de instalare disponibile, cu niveluri diferite de detalii de setare:

1. Instalare tipică

2. Instalare personalizată

Următorul pas al instalării îl reprezintă conﬁgurarea ThreatSense.Net Early Warning System. ThreatSense.Net Early Warning System vă ajută să vă asiguraţi că ESET este informată imediat şi în permanenţă despre inﬁltrări noi, pentru a –şi proteja rapid clienţii. Sistemul permite trimiterea de ameninţări noi către laboratoarele ESET pentru viruşi, în care acestea sunt analizate, procesate şi adăugate la bazele de semnături.

2.1 Instalare tipică

Instalarea tipică este recomandată pentru utilizatori care doresc să instaleze ESET Smart Security cu setările implicite. Setările implicite ale programului oferă nivelul maxim de protecţie; acest fapt este apreciat de utilizatorii care nu doresc să conﬁgureze setări detaliate.

Primul pas (foarte important) îl reprezintă introducerea numelui de utilizator şi a parolei pentru actualizarea automată a programului. Aceasta joacă un rol important în oferirea unei protecţii constante sistemului.

În mod implicit, caseta de selectare Enable ThreatSense.Net Early Warning System este selectată pentru a se activa această caracteristică. Faceţi clic pe Setare avansată... pentru a modiﬁca setări avansate pentru trimiterea de ﬁşiere suspecte.

Următorul pas al procesului de instalare îl reprezintă conﬁgurarea detectării aplicaţiilor potenţial nedorite. Aplicaţiile potenţial nedorite nu sunt în mod obligatoriu menite să ﬁe dăunătoare, dar ele pot adesea afecta în sens negativ comportamentul sistemului de operare.

Aceste aplicaţii sunt adesea împachetate cu alte programe şi poate ﬁ diﬁcilă observarea lor în timpul procesului de instalare. Deşi, de obicei, aceste aplicaţii aﬁşează o notiﬁcare în timpul instalării, ele pot ﬁ instalate cu uşurinţă fără permisiunea dvs.

Introduceţi numele dvs. de utilizator şi parola, adică datele de autentiﬁcare pe care le –aţi primit după achiziţionarea sau înregistrarea produsului, în câmpurile corespunzătoare. Dacă în momentul respectiv nu aveţi la îndemână numele dvs. de utilizator şi parola, selectaţi opţiunea Setează parametrii de actualizare mai târziu. Datele de autentiﬁcare pot ﬁ introduse oricând ulterior, direct din program.

Selectaţi opţiunea Activează detecţia aplicaţiilor potenţial nedorite pentru a permite detectarea acestui tip de ameninţare de către ESET Smart Security (recomandat).

Ultimul pas în modul Instalare tipică îl reprezintă conﬁrmarea instalării făcând clic pe butonul Instalare.

2.2 Instalare personalizată

Instalarea personalizată este concepută pentru utilizatori care au experienţă în setarea-amănunţită a programelor şi care doresc să modiﬁce setări avansate în timpul instalării.

Dacă utilizaţi un server proxy, acesta trebuie conﬁgurat corect pentru funcţionarea corespunzătoare a actualizărilor de semnături. Dacă nu ştiţi dacă folosiţi un server proxy pentru a vă conecta la Internet, lăsaţi setarea implicită Nu sunt sigur dacă conexiunea mea Internet

foloseşte un server proxy. Foloseşte aceleaşi setări ca Internet Explorer şi faceţi clic pe Următorul. Dacă nu utilizaţi un server proxy,

selectaţi opţiunea corespunzătoare.

Primul pas îl reprezintă selectarea locaţiei de instalare. În mod implicit, programul se instalează în C:\Fişiere program\ESET\ESET Smart Security\. Faceţi clic pe Răsfoieşte… pentru a schimba locaţia (nerecomandat).

Apoi introduceţi numele dvs. de utilizator şi parola. Acest pas coincide cu cel din Instalare tipică (vezi pagina 5).

După ce introduceţi numele dvs. de utilizator şi parola, faceţi clic pe Următorul pentru a conﬁgura conexiunea dvs. Internet.

Pentru a conﬁgura setările pentru serverul dvs. proxy, selectaţi Folosesc un server proxy şi faceţi clic pe Următorul. Introduceţi adresa IP sau adresa URL a serverului dvs. proxy în câmpul Adresă. În câmpul Port, speciﬁcaţi portul prin care serverul proxy acceptă conexiunile (în mod implicit, acesta este 3128). În eventualitatea în care serverul proxy necesită autentiﬁcare, trebuie introduse un nume de utilizator şi o parolă valide, pentru a obţine acces la serverul proxy. De asemenea, setările serverului pot ﬁ copiate din Internet Explorer, dacă se doreşte. Pentru a proceda astfel, faceţi clic pe Aplicare şi conﬁrmaţi selecţia.

Faceţi clic pe Următorul pentru a trece la fereastra Conﬁgurare setări actualizare automată. Acest pas vă permite să desemnaţi modul în care vor ﬁ tratate actualizările automate ale componentelor programului pe sistemul dvs. Faceţi clic pe Modiﬁcare... pentru aaccesa setările avansate.

Dacă nu doriţi să ﬁe actualizate componentele programului, selectaţi Nu actualiza niciodată componentele programului. Activarea opţiunii Întreabă înainte de a descărca componentele programului determină aﬁşarea unei ferestre de conﬁrmare înainte de descărcarea componentelor de program. Pentru a activa upgrade -ul automat pentru componentele programului fără a mai ﬁ solicitat în acest sens, selectaţi opţiunea Efectuează actualizarea componentelor de program dacă un upgrade este disponibil.

Următorul pas al instalării este introducerea unei parole pentru protejarea parametrilor programului. Alegeţi o parolă cu care doriţi să protejaţi programul. Tastaţi din nou parola pentru conﬁrmare.

Paşii Conﬁgurarea ThreatSense.Net Early Warning System şi Detectarea aplicaţiilor potenţial nedorite coincid cu cei pentru Instalarea tipică şi nu sunt aﬁşaţi aici (vezi pagina 5).

Ultimul pas din modul Personalizat este reprezentat de selectarea modului de ﬁltrare al protecţiei ﬁrewall ESET. Sunt disponibile cinci moduri:

• Automat

• Mod Automat cu excepţii (reguli deﬁnite de utilizator)

• Interactiv

• Bazat pe politică

• Învăţare

Modul Automat este recomandat pentru majoritatea utilizatorilor. Toate conexiunile la ieşire sunt activate (sunt analizate automat utilizând setări predeﬁnite), iar conexiunile la intrare nesolicitate sunt blocate automat.

NOTĂ: De obicei, după efectuarea unui upgrade pentru componentele programului, este necesară o repornire. Setarea recomandată este:

Dacă este necesar, reporneşte computerul fără notiﬁcare.

Mod Automat cu excepţii (reguli deﬁnite de utilizator). În plus faţă de modul Automat, acesta vă permite să adăugaţi reguli personalizate.

Modul Interactiv este adecvat utilizatorilor avansaţi. Comunicările sunt tratate de reguli deﬁnite de utilizator. Dacă nu există nicio regulă deﬁnită pentru o comunicare, programul solicită utilizatorului să permită sau să interzică respectiva comunicare.

Modul Bazat pe politică evaluează comunicările în funcţie de regulile predeﬁnite create de administrator. Dacă nu este disponibilă nicio regulă, conexiunea este blocată automat şi utilizatorului nu i se aﬁşează niciun mesaj de avertizare. Vă recomandăm să selectaţi numai modul Bazat pe politică, în cazul în care sunteţi un administrator care intenţionează să conﬁgureze comunicarea prin reţea.

Modul Învăţare – Creează şi salvează automat reguli şi este adecvat pentru conﬁgurarea iniţială a protecţiei ﬁrewall. Nu este necesară intervenţia utilizatorului, deoarece ESET Smart Security salvează reguli în funcţie de parametrii predeﬁniţi. Modul Învăţare nu este sigur şi trebuie utilizat numai până la crearea tuturor regulilor comunicărilor necesare.

2.4 Introducerea numelui de utilizator şi a parolei

Pentru o funcţionalitate optimă, este important ca programul să ﬁe actualizat automat. Acest lucru este posibil numai dacă în setarea de actualizare sunt introduse numele de utilizator şi parola corecte.

Dacă nu aţi introdus numele dvs. de utilizator şi parola în timpul instalării, puteţi face acum acest lucru. În fereastra principală a programului, faceţi clic pe Actualizare şi apoi pe Setare nume utilizator şi parolă... Introduceţi datele primite împreună cu licenţa de produs în fereastra Detalii licenţă.

În ultimul pas se aﬁşează o fereastră în care vi se solicită acordul pentru instalare.

2.3 Utilizarea setărilor originale

Dacă instalaţi din nou ESET Smart Security, se aﬁşează opţiunea Foloseşte setările curente. Selectaţi această opţiune pentru a transfera parametrii de setare din instalarea originală în cea nouă.

2.5 Scanare computer la cerere

După instalarea ESET Smart Security, trebuie efectuată o scanare acomputerului pentru detectarea prezenţei codului malware. Pentru alansa rapid o scanare, selectaţi Scanare computer în meniul principal şi apoi Scanare standard în fereastra principală aprogramului. Pentru mai multe informaţii despre caracteristica de scanare a computerului, consultaţi capitolul „Scanarea computerului”.

3. Ghidul începătorului

Acest capitol oferă o prezentare generală iniţială a programului ESET Smart Security şi a setărilor de bază ale acestuia.

3.1 Prezentarea designului interfeţei pentru utilizator – moduri

Fereastra principală a ESET Smart Security este împărţită în două secţiuni principale. Coloana din stânga oferă acces la meniul principal prietenos. Fereastra principală a programului din dreapta serveşte în primul rând la aﬁşarea informaţiilor corespunzătoare opţiunii selectate în meniul principal.

În continuare sunt descrise butoanele din meniul principal din partea stângă:

Stare protecţie – într -o formă prietenoasă, acesta oferă informaţii despre starea protecţiei ESET Smart Security. Dacă este activat modul Avansat, se aﬁşează starea tuturor modulelor de protecţie. Faceţi clic pe un modul pentru a -i vizualiza starea curentă.

Scanare computer – această secţiune permite utilizatorului să conﬁgureze şi să lanseze scanarea computerului la cerere.

Actualizare – selectaţi această opţiune pentru a accesa modulul de actualizare care gestionează actualizările bazei de date de semnături.

Setare – selectaţi această opţiune pentru a regla nivelul de securitate a computerului. Dacă este activat modul Avansat, vor apărea submeniurile modulelor de protecţie Antivirus şi antispyware, Protecţie ﬁrewall şi Antispam.

Instrumente – această opţiune este disponibilă numai în modul Avansat. Asigură acces la Fişierele log, la Carantină şi la Planiﬁcator.

Ajutor şi suport – selectaţi această opţiune pentru a accesa ﬁşiere de ajutor, Baza de cunoştinţe ESET, site -ul Web ESET şi o solicitare de asistenţă de la serviciul pentru clienţi.

Interfaţa pentru utilizator ESET Smart Security permite utilizatorilor să comute între modurile Standard şi Avansat. Pentru a comuta între moduri, accesaţi legătura Aﬁşare amplasată în colţul din stânga –jos al ferestrei principale a ESET Smart Security. Faceţi clic pe acest buton pentru a selecta modul de aﬁşare dorit.

Modul Standard oferă acces la caracteristici necesare pentru operaţiile obişnuite. Acesta nu aﬁşează nicio opţiune avansată.

Dacă se comută la modul Avansat, la meniul principal se adaugă opţiunea Instrumente. Opţiunea Instrumente permite utilizatorului să acceseze Planiﬁcatorul şi Carantina şi să vizualizeze Fişierele log ale ESET Smart Security.

NOTĂ: Toate instrucţiunile prezentate în continuare în acest ghid se referă la modul Avansat.

3.1.1 Veriﬁcarea funcţionării sistemului

Pentru a vizualiza Stare protecţie, faceţi clic pe această opţiune din partea de sus a meniului principal. În partea dreaptă a ferestrei se va aﬁşa un rezumat de stare a funcţionării ESET Smart Security şi va apărea un submeniu cu trei elemente. Antivirus şi antispyware, Protecţie ﬁrewall şi Modul antispam. Selectaţi oricare dintre aceste elemente pentru a vizualiza informaţii detaliate suplimentare despre un modul de protecţie dat.

Dacă modulele activate funcţionează corespunzător, acestora li se atribuie câte o bifă verde. În caz contrar, se aﬁşează un semn de exclamare roşu sau o pictogramă de notiﬁcare portocalie şi sunt prezentate informaţii suplimentare despre modul în partea de sus a ferestrei. De asemenea, se aﬁşează o soluţie sugerată pentru repararea modulului. Pentru a schimba starea modulelor individuale, faceţi clic pe Setare în meniul principal şi apoi pe modulul dorit.

3.1.2 Ce este de făcut dacă programul nu funcţionează corect

Dacă ESET Smart Security detectează o problemă în oricare dintre modulele sale de protecţie, aceasta este raportată în fereastra Stare protecţie. De asemenea, în acest ecran este oferită o posibilă soluţie la problemă.

Fereastra Setare avansată (pentru a o accesa, apăsaţi pe F5) conţine alte opţiuni detaliate pentru actualizare. Serverul de actualizare: meniul vertical trebuie setat la Alegere automată. Pentru a conﬁgura opţiuni de actualizare avansate precum modul de actualizare, accesul la serverul proxy, accesarea actualizărilor pe un server local şi crearea de copii ale semnăturilor (ESET Smart Security Business Edition),

faceţi clic pe butonul Setare....

3.3 Setare zonă de încredere

Dacă nu este posibilă rezolvarea unei probleme folosind lista de probleme şi soluţii cunoscute aﬁşată, faceţi clic pe Ajutor şi suport pentru a accesa ﬁşierele de ajutor sau căutaţi în Baza de cunoştinţe. Dacă, în continuare, nu se poate găsi o soluţie, puteţi trimite o solicitare de asistenţă la Serviciul pentru clienţi ESET. Pe baza acestui feedback, specialiştii noştri pot răspunde prompt la întrebările dvs. şi vă pot acorda sfaturi utile în legătură cu problema.

3.2 Setarea actualizării

Actualizarea bazei de semnături şi actualizarea componentelor programului sunt aspecte importante în oferirea protecţiei complete împotriva codului malware. Acordaţi atenţie specială conﬁgurării şi funcţionării acestora. Din meniul principal, selectaţi Actualizare şi apoi faceţi clic pe Actualizare bază de semnături în fereastra principală a programului pentru a veriﬁca instantaneu disponibilitatea unei actualizări mai recente a bazei de date. Setare nume utilizator şi parolă... aﬁşează o casetă de dialog în care trebuie introduse numele de utilizator şi parola primite în momentul achiziţionării.

Dacă numele de utilizator şi parola au fost introduse în timpul instalării ESET Smart Security, nu vi se va solicita introducerea acestora în acest moment.

Conﬁgurarea unei zone de încredere este un pas important în protejarea computerului în mediul de reţea. Puteţi permite altor utilizatori să acceseze computerul dvs. conﬁgurând Zona de încredere pentru a permite partajarea. Faceţi clic pe Setare > Protecţie ﬁrewall> Modiﬁcare mod de protecţie pentru computer în reţea... Se va aﬁşa o fereastră care vă permite să conﬁguraţi setările modului de protecţie acomputerului în reţeaua/zona actuală.

Detectarea zonei de încredere se efectuează după instalarea ESET Smart Security şi ori de câte ori computerul este adăugat la o reţea nouă. Astfel, în majoritatea cazurilor, nu mai este necesară deﬁnirea zonei de încredere. În mod implicit, există o fereastră de dialog care se aﬁşează în timpul detectării unei zone noi şi care vă permite să setaţi nivelul de protecţie pentru zona respectivă.

Avertisment! Este posibil ca o conﬁgurare incorectă a zonei de încredere să prezinte un risc de securitate pentru computerul dvs.

3.5 Protecţia setărilor

Este posibil ca setările ESET Smart Security să ﬁe foarte importante din perspectiva politicii de securitate a organizaţiei dvs. Modiﬁcările neautorizate pot periclita stabilitatea şi protecţia sistemului dvs. Pentru a proteja prin parolă parametrii de setare, deschideţi meniul principal şi faceţi clic pe Setare > Intrare în tot arborele de setare avansată... > Interfaţă utilizator > Protecţie setări şi faceţi clic pe butonul Introduceţi parola.

Introduceţi o parolă, conﬁrmaţi -o introducând -o din nou şi faceţi clic pe OK. Parola va ﬁ necesară pentru oricare modiﬁcări ulterioare ale setărilor ESET Smart Security.

NOTĂ: În mod implicit, staţiilor de lucru dintr -o zonă de încredere li se acordă acces la ﬁşiere şi imprimante partajate, comunicarea RPC de intrare este activată, iar partajarea desktopului la distanţă este activată.

3.4 Setarea serverului proxy

Dacă utilizaţi un server proxy pentru a media conexiunea la Internet pe un sistem care utilizează ESET Smart Security, acesta trebuie speciﬁcat în Setare avansată (F5). Pentru a accesa fereastra de conﬁgurare Server proxy, faceţi clic pe Diverse > Server proxy în arborele de setare avansată. Selectaţi caseta de selectare Foloseşte server proxy şi introduceţi adresa IP şi portul serverului proxy, împreună cu datele de autentiﬁcare pentru acesta.

Dacă aceste informaţii nu sunt disponibile, puteţi încerca să detectaţi automat setările de server proxy pentru ESET Smart Security făcând clic pe butonul Detectează server proxy.

NOTĂ: Este posibil ca opţiunile pentru serverul proxy să difere în funcţie de proﬁlul de actualizare. În acest caz, conﬁguraţi serverul proxy în Setare actualizare avansată.

4. Lucrul cu ESET Smart Security

4.1 Protecţia antivirus şi antispyware

Protecţia antivirus vă protejează împotriva atacurilor dăunătoare asupra sistemului prin controlarea ﬁşierelor, mesajelor de email şi comunicării Internet. Dacă se detectează o ameninţare cu cod malware, modulul Antivirus o poate elimina mai întâi prin blocarea ei şi apoi prin curăţarea, ştergerea sau mutarea sa în carantină.

4.1.1 Protecţie în timp real sistem de ﬁşiere

Protecţia în timp real pentru sistemul de ﬁşiere controlează toate evenimentele din sistem legate de antivirus. Sunt scanate pentru cod malware toate ﬁşierele în momentul în care ele sunt deschise, create sau rulate pe computer. Protecţia în timp real pentru sistemul de ﬁşiere este lansată la pornirea sistemului.

4.1.1.1 Setarea controlului

Protecţia în timp real a sistemului de ﬁşiere veriﬁcă toate tipurile de medii, iar controlul este declanşat de diferite evenimente. Controlul utilizează metodele de detecţie ale tehnologiei ThreatSense (aşa cum se descrie în Setarea parametrilor pentru motorul ThreatSense). Comportamentul controlului poate varia pentru ﬁşierele nou –create şi pentru cele existente. Se poate aplica un nivel mai avansat de control pentru ﬁşierele nou –create.

4.1.1.1.3 Parametri suplimentari ThreatSense pentru ﬁşiere nou create

Probabilitatea de infectare este semniﬁcativ mai mare la ﬁşierele nou-create sau modiﬁcate decât la cele existente. Din acest motiv programul veriﬁcă aceste ﬁşiere cu parametri de scanare suplimentari. Pe lângă metodele comune de scanare pe bază de-semnături, se utilizează euristică avansată, ce îmbunătăţeşte semniﬁcativ ratele de detecţie. Pe lângă ﬁşierele nou-create, scanarea este efectuată şi pentru ﬁşierele arhivate (SFX) şi pachetele de rutină (ﬁşiere executabile comprimate intern). În mod implicit, arhivele se scanează până la al 10 -lea nivel de imbricare şi se scanează indiferent de dimensiunea lor efectivă. Debifaţi opţiunea Setări implicite de scanare arhivă pentru amodiﬁca setările de scanare a arhivei.

4.1.1.1.4 Setările avansate

Pentru a furniza o amprentă minimă asupra sistemului la utilizarea protecţiei în timp real, ﬁşierele care au fost deja scanate nu sunt scanate în mod repetat (decât dacă au fost modiﬁcate). Fişierele sunt scanate din nou imediat după ﬁecare actualizare a bazei de semnături. Acest comportament se conﬁgurează utilizând opţiunea Scanare optimizată. Dacă aceasta este dezactivată, sunt scanate toate ﬁşierele de ﬁecare dată când sunt accesate.

În mod implicit, protecţia în timp real este lansată în momentul pornirii sistemului de operare, furnizând scanare neîntreruptă. În cazuri deosebite (de exemplu, dacă există un conﬂict cu alt scanner în timp real), protecţia în timp real poate ﬁ terminată prin dezactivarea opţiunii Pornire automată protecţie în timp‑real sistem de ﬁşiere.

4.1.1.1.1 Medii de scanat

În mod implicit, sunt scanate toate tipurile de medii pentru ameninţări potenţiale.

Unităţi locale – controlează toate unităţile de disc locale

Medii amovibile – dischete, dispozitive de stocare USB etc.

Unităţi de reţea – scanează toate unităţile mapate

Vă recomandăm să păstraţi setările implicite şi să nu le modiﬁcaţi decât în cazuri speciﬁce, cum ar ﬁ atunci când scanarea anumitor medii încetineşte semniﬁcativ transferurile de date.

4.1.1.1.2 Scanarea condiţionată (scanarea declanşată de un eveniment)

În mod implicit, euristica avansată nu se utilizează la executarea ﬁşierelor. Totuşi, în unele cazuri este posibil să doriţi activarea acestei opţiuni (bifând opţiunea Euristică avansată la executarea ﬁşierului). Reţineţi că euristica avansată poate încetini executarea unor programe datorită cerinţelor de sistem mai mari.

4.1.1.2 Nivelurile de curăţare

Protecţia în timp real are trei niveluri de curăţare (pentru accesare, faceţi clic pe butonul Setare... în secţiunea Protecţie în timp real sistem de ﬁşiere şi apoi faceţi clic pe ramiﬁcaţia Curăţare).

• Primul nivel aﬁşează o fereastră de alertă cu opţiuni disponibile

pentru ﬁecare inﬁltrare găsită. Utilizatorul trebuie să aleagă oacţiune pentru ﬁecare inﬁltrare în parte. Acest nivel este conceput pentru utilizatorii mai avansaţi care cunosc paşii de urmat în eventualitatea unei inﬁltrări.

• Nivelul implicit alege şi efectuează automat o acţiune predeﬁnită

(în funcţie de tipul de inﬁltrare). Detectarea şi ştergerea unui ﬁşier infectat este semnalată printr -un mesaj de informare localizat în colţul din dreapta –jos al ecranului. Totuşi, nu se efectuează automat o acţiune dacă inﬁltrarea este localizată într -o arhivă care conţine şi ﬁşiere curate şi acţiunea nu se efectuează la obiectele pentru care nu există o acţiune predeﬁnită.

• Nivelul trei este cel mai „agresiv” – sunt curăţate toate obiectele

infectate. Deoarece acest nivel poate duce la pierderea de ﬁşiere valide, vă recomandăm să -l utilizaţi numai în situaţii speciﬁce.

În mod implicit, toate ﬁşierele sunt scanate la deschidere, executare sau creare. Vă recomandăm să păstraţi setările implicite, deoarece acestea oferă nivelul maxim de protecţie în timp real pentru computerul dvs.

Opţiunea Acces dischetă oferă control pentru sectorul de încărcare al dischetei la accesarea acestei unităţi. Opţiunea Închidere computer oferă control pentru sectoarele de încărcare ale hard diskului în timpul închiderii computerului. Deşi viruşii de încărcare sunt rari astăzi, vă recomandăm să lăsaţi aceste opţiuni activate, deoarece încă mai există posibilitatea infectării cu un virus de încărcare de la alte surse.

4.1.1.3 Când trebuie modiﬁcată conﬁguraţia protecţiei în timp real

Protecţia în timp real este componenta cea mai importantă pentru menţinerea unui sistem sigur. Prin urmare, ﬁţi atent atunci când modiﬁcaţi parametrii acesteia. Vă recomandăm să modiﬁcaţi parametrii acesteia numai în anumite cazuri. De exemplu, dacă există un conﬂict cu o anumită aplicaţie sau cu scannerul în timp real al unui alt program antivirus.

După instalarea ESET Smart Security, toate setările sunt optimizate pentru a oferi pentru utilizatori nivelul maxim de securitate de sistem. Pentru a restaura setările implicite, faceţi clic pe butonul Implicit amplasat în partea din dreapta –jos a ferestrei Protecţie în timp real

sistem de ﬁşiere (Setare avansată > Antivirus şi antispyware > Protecţie în timp real sistem de ﬁşiere).

4.1.1.4 Veriﬁcarea protecţiei în timp real

Pentru a veriﬁca dacă protecţia în timp real funcţionează şi detectează viruşi, utilizaţi un ﬁşier test de la eicar.com. Acest ﬁşier test este un ﬁşier special inofensiv, detectabil de către toate programele antivirus. Fişierul a fost creat de compania EICAR (Institutul European de Cercetare Antivirus) pentru a testa funcţionalitatea programelor antivirus. Fişierul eicar.com este disponibil pentru descărcare la adresa

http://www.eicar.org/download/eicar.com

NOTĂ: Înainte de a efectua o veriﬁcare a protecţiei în timp real, trebuie să dezactivaţi protecţia ﬁrewall. Dacă protecţia ﬁrewall este activată, ea va detecta ﬁşierul şi va împiedica descărcarea ﬁşierelor de test.

4.1.1.5 Ce este de făcut dacă protecţia în timp real nu funcţionează

În următorul capitol descriem situaţiile problematice care pot să apară la utilizarea protecţiei în timp real şi modul de depanare a acestora.

Protecţia în timp real este dezactivată

Dacă protecţia în timp real este dezactivată din neatenţie de utilizator, ea trebuie reactivată. Pentru a reactiva protecţia în timp real, navigaţi la Setare > Antivirus şi antispyware şi faceţi clic pe Activare în secţiunea Protecţie în timp real sistem de ﬁşiere a ferestrei programului principal.

Dacă protecţia în timp real nu este iniţiată la pornirea sistemului, acest lucru se datorează probabil dezactivării opţiunii Pornire automată protecţie în timp‑real sistem de ﬁşiere. Pentru a activa această opţiune, navigaţi la Setare avansată (F5) şi faceţi clic pe Protecţie în timp‑real sistem de ﬁşiere în arborele de setare avansată. În secţiunea Setare avansată din partea de jos a ferestrei, asiguraţi –vă că este bifată caseta de selectare Pornire automată

protecţie în timp‑real sistem de ﬁşiere.

Dacă protecţia în timp real nu detectează şi nu curăţă inﬁltrările

Asiguraţi –vă că pe computer nu mai sunt instalate alte programe antivirus. Dacă sunt activate simultan două scuturi de protecţie antivirus, acestea pot intra în conﬂict. Vă recomandăm să dezinstalaţi orice alt program antivirus de pe sistemul dvs.

Protecţia în timp real nu porneşte

Dacă protecţia în timp real nu s –a iniţiat la pornirea sistemului (iar opţiunea Pornire automată protecţie în timp‑real sistem de ﬁşiere este activată), aceasta se poate datora conﬂictelor cu alte programe. În acest caz contactaţi specialiştii de la Serviciul pentru clienţi al ESET.

4.1.2 Protecţie client email

Protecţia email oferă controlul asupra comunicării prin mesaje email primite prin protocolul POP3. Utilizând programul insert pentru Microsoft Outlook, ESET Smart Security oferă controlul asupra tuturor comunicărilor din clientul de email (POP3, MAPI, IMAP, HTTP). La examinarea mesajelor la intrare, programul utilizează toate metodele de scanare avansată oferite de motorul de scanare ThreatSense. Acest lucru înseamnă că detectarea programelor dăunătoare are loc chiar înainte de a ﬁ comparate cu baza de semnături. Scanarea comunicărilor prin protocolul POP3 se face independent de clientul de email folosit.

4.1.2.1 Veriﬁcarea POP3

Protocolul POP3 este cel mai răspândit protocol utilizat pentru a primi comunicări prin email într -o aplicaţie de client email. ESET Smart Security oferă protecţie pentru acest protocol, indiferent de clientul de email utilizat.

Modulul care oferă acest control este iniţiat automat în momentul pornirii sistemului de operare şi este apoi activ în memorie. Pentru ca modulul să funcţioneze corect, asiguraţi –vă că acesta este activat – veriﬁcarea POP3 se efectuează automat, fără a necesita reconﬁgurarea clientului de email. În mod implicit, sunt scanate toate comunicările prin portul 110, dar se mai pot adăuga şi alte porturi de comunicare, dacă este necesar. Numerele de porturi trebuie separate prin virgulă.

Comunicarea criptată nu este controlată.

4.1.2.2 Integrare cu clienţi de email

Integrarea ESET Smart Security cu clienţi de email sporeşte nivelul protecţiei active împotriva codului dăunător mesajele de email. Dacă clientul dvs. de email este acceptat, această integrare se poate activa în ESET Smart Security. Dacă integrarea este activată, bara de instrumente a ESET Smart Security Antispam este introdusă direct în clientul de email, permiţând o protecţie mai eﬁcientă a comunicării prin email. Setările de integrare sunt disponibile în secţiunea Setare >

Intrare în tot arborele de setare avansată… > Diverse > Integrare client email. Această fereastră de dialog vă permite să activaţi

integrarea cu clienţii de email acceptaţi. Clienţii de email acceptaţi în prezent sunt Microsoft Outlook, Outlook Express, Windows Mail, Windows Live Mail şi Mozilla Thunderbird.

Selectaţi opţiunea Dezactivare veriﬁcare la modiﬁcare conţinut inbox dacă sistemului vă este încetinit atunci când lucraţi cu clientul de email. O astfel de situaţie poate să apară la descărcarea mesajelor deemail de pe Kerio Outlook Connector Store

4.1.2.1.1 Compatibilitate

La anumite programe de email puteţi întâlni probleme la ﬁltrarea POP3 (de ex. dacă primiţi mesaje printr -o conexiune Internet lentă, pot apărea temporizări din cauza veriﬁcării). În acest caz încercaţi să modiﬁcaţi modul în care se efectuează controlul. Micşorarea nivelului de control poate îmbunătăţi viteza procesului de curăţare. Pentru a regla nivelul de control al ﬁltrării POP3, navigaţi la Antivirus şi antispyware > Protecţie email > POP3 > Compatibilitate.

Dacă este activată opţiunea Eﬁcienţă maximă, inﬁltrările sunt eliminate din mesajele infectate şi informaţiile despre inﬁltrare sunt introduse înainte de subiectul original al mesajului email (trebuie activate opţiunile Ştergere sau Curăţare sau trebuie activat nivelul de curăţare maxim sau mediu)

Compatibilitatea medie modiﬁcă modul în care sunt primite mesajele. Mesajele sunt trimise către clientul de email în mod gradat– după ce s –a transferat şi ultima parte a mesajului, acesta va ﬁ scanat pentru inﬁltrări. Totuşi, riscul de infectare creşte la acest nivel de control. Nivelul de curăţare şi gestionare a mesajelor etichetă (alerte de notiﬁcări care sunt adăugate la linia de subiect şi la corpul mesajelor email) este identic cu setarea pentru eﬁcienţă maximă.

La nivelul Compatibilitate maximă, utilizatorul este avertizat printr

-o fereastră de alertă care raportează primirea unui mesaj infectat. În

linia de subiect sau în corpul mesajului pentru mesajele livrate nu sunt adăugate informaţii despre ﬁşierele infectate, iar inﬁltrările nu sunt eliminate automat. Ştergerea inﬁltrărilor trebuie efectuată de către utilizator, din clientul de email.

Protecţia email se porneşte prin activarea casetei de selectare

Activează protecţia email din ramiﬁcaţia Setare avansată (F5) > Antivirus şi antispyware > Protecţie email.

4.1.2.2.1 Adăugarea mesajelor etichetă la un corp de mesaj email

Fiecare email controlat de ESET Smart Security poate ﬁ marcat prin adăugarea unui mesaj etichetă la subiectul sau la corpul mesajului email. Această caracteristică sporeşte nivelul de credibilitate pentru destinatar şi, dacă se detectează o inﬁltrare, aceasta oferă informaţii valoroase despre nivelul de ameninţare al mesajului de email/ expeditorului respectiv.

Opţiunile pentru această funcţionalitate sunt disponibile în secţiunea Setare avansată > Protecţie antivirus > Protecţie email. Programul prezintă două opţiuni: Adaugă mesaje etichetă la mesajele email primite şi citite şi Adaugă mesaje etichetă la mesaje email trimise. De asemenea, utilizatorul are posibilitatea să decidă dacă mesajele etichetă trebuie adăugate la toate mesajele de email, numai la cele infectate sau la niciunul. De asemenea, ESET Smart Security permite utilizatorului să adauge mesaje la subiectul original al mesajelor infectate. Pentru a activa adăugarea la subiect, selectaţi opţiunile Adaugă notă la subiectul mesajelor email infectate primite şi citite şi Adaugă notă la subiectul mesajelor email infectate trimise.

Conţinutul notiﬁcărilor poate ﬁ modiﬁcat în câmpul Şablon adăugat la subiectul mesajelor email infectate. Modiﬁcările menţionate mai sus pot ajuta la automatizarea procesului de ﬁltrare a mesajelor email infectate, deoarece vă permite să ﬁltraţi mesajele email cu un anumit subiect (presupunând că această opţiune este acceptată de clientul dvs. de email) într -un director separat.

4.1.2.3 Eliminarea inﬁltrărilor

Dacă se primeşte un mesaj de email infectat, este aﬁşată o fereastră de alertă. Fereastra de alertă prezintă numele expeditorului, mesajul email şi numele inﬁltrării. În partea de jos a ferestrei sunt disponibile următoarele opţiuni pentru obiectul detectat: Curăţare, Ştergere şi

Păstrare. Pentru majoritatea cazurilor, vă recomandăm să selectaţi Curăţare sau Ştergere. În situaţii deosebite, când doriţi să primiţi ﬁşierul infectat, selectaţi Păstrare. Dacă este activat modul Curăţare strictă, se aﬁşează o fereastră de informare fără opţiuni disponibile

pentru obiectele infectate.

4.1.3 Protecţie pentru acces Web

Conectivitatea Internet este o caracteristică standard a unui computer personal. Din păcate, aceasta a devenit, de asemenea, mijlocul principal de transferare a codului malware. Din această cauză, este esenţial să acordaţi o atenţie deosebită protecţiei pentru accesul Web. Recomandăm cu insistenţă ca opţiunea Activează protecţie

acces Web să ﬁe activată. Această opţiune este amplasată în Setare avansată (F5) > Antivirus şi antispyware > Protecţie acces Web.

4.1.3.1.1 Gestionarea adreselor

Această secţiune vă permite să speciﬁcaţi adresele HTTP care vor ﬁ blocate, permise sau excluse la veriﬁcare.

Butoanele Adăugare, Modiﬁcare, Eliminare şi Exportare se utilizează pentru a gestiona listele de adrese. Site -urile Web din lista de adrese blocate nu vor ﬁ accesibile. Site -urile Web din lista de adrese excluse se accesează fără a ﬁ scanate împotriva codului malware. Dacă activaţi Permite accesul numai la adresele HTTP din lista de adrese permise, vor ﬁ accesibile numai adresele existente în lista de adrese permise, în timp ce toate celelalte adrese HTTP vor ﬁ blocate.

4.1.3.1 HTTP, HTTPS

Protecţia accesului la Web funcţionează prin monitorizarea comunicării dintre browserele de Internet şi serverele la distanţă şi este conformă cu regulile HTTP (Hypertext Transfer Protocol) şi HTTPS (comunicare criptată). În mod implicit, ESET Smart Security este conﬁgurat să folosească standardele majorităţii browserelor Internet. Totuşi, opţiunile de setare pentru scanarea HTTP pot ﬁ modiﬁcate în Protecţie acces Web > HTTP, HTTPS. În fereastra principală de ﬁltrare HTTP, puteţi selecta sau deselecta opţiunea Activare veriﬁcare HTTP. De asemenea, puteţi deﬁni numerele de port utilizate pentru comunicarea HTTP. În mod implicit, sunt predeﬁnite numerele de porturi 80, 8080 şi 3128. Veriﬁcarea HTTPS se poate efectua în următoarele moduri:

Nu utiliza veriﬁcarea protocolului HTTPS

comunicarea criptată nu se va veriﬁca

Utilizează veriﬁcarea protocolului HTTPS pentru porturile selectate

veriﬁcarea HTTPS se efectuează numai pentru porturile deﬁnite în Porturi utilizate de protocolul HTTPS

Utilizează veriﬁcarea protocolului HTTPS pentru aplicaţii marcate ca browsere de Internet care utilizează porturile selectate

se veriﬁcă numai aplicaţiile speciﬁcate în secţiunea pentru browsere şi care utilizează porturi deﬁnite în Porturi utilizate de protocolul HTTPS.

În toate listele, se pot utiliza simbolurile speciale * (asterisc) şi ? (semn de întrebare). Asteriscul înlocuieşte orice şir de caractere, iar semnul de întrebare înlocuieşte orice simbol. Se va acorda o atenţie specială la speciﬁcarea adreselor excluse, deoarece lista trebuie să conţină numai adresele de încredere şi sigure. În mod similar, este necesar să vă asiguraţi că simbolurile * şi ? sunt utilizate corect în listă. Pentru a activa o listă, selectaţi opţiunea Listă activă. Dacă doriţi să primiţi o notiﬁcare la introducerea unei adrese din lista curentă, selectaţi

Notiﬁcă la aplicarea unei adrese din listă.

4.1.3.1.2 Browsere Web

ESET Smart Security conţine şi caracteristica Browsere Web, care permite utilizatorului să deﬁnească dacă aplicaţia dată este sau nu este un browser. Dacă o aplicaţie este marcată ca browser de către utilizator, întreaga comunicaţie de la această aplicaţie este monitorizată, indiferent de numerele de porturi implicate în comunicare.

Caracteristica Browsere Web este complementară celei de veriﬁcare HTTP, deoarece veriﬁcarea HTTP are loc numai pentru porturi predeﬁnite. Totuşi, multe servicii Internet utilizează modiﬁcarea dinamică sau numere de porturi necunoscute. Ţinând cont de acest lucru, caracteristica Browser Web poate stabili controlul comunicărilor prin porturi indiferent de parametrii de conectare.

Lista de aplicaţii marcate ca browsere se poate accesa direct din submeniul Browsere Web al ramiﬁcaţiei HTTP. Această secţiune mai conţine submeniul Mod Activ, ce deﬁneşte modul de veriﬁcare pentru browserele Internet. Modul Activ este util deoarece examinează datele transferate ca întreg. Dacă nu este activat, comunicarea aplicaţiilor este monitorizată gradat, în loturi. Acest lucru diminuează eﬁcienţa procesului de veriﬁcare a datelor, dar oferă o compatibilitate sporită pentru aplicaţiile listate. Dacă nu apar probleme la utilizarea acestuia, vă recomandăm să activaţi modul de veriﬁcare activă prin bifarea casetei de selectare de lângă aplicaţia dorită.

4.1.4.1 Tipurile de scanare

Sunt disponibile două tipuri. Scanare standard scanează rapid sistemul, fără a necesita conﬁgurarea suplimentară a parametrilor de scanare. Scanare personalizată… permite utilizatorului să selecteze oricare din proﬁlurile de scanare predeﬁnite, dar şi să aleagă obiecte de scanare din structura arbore.

4.1.4.1.1 Scanarea standard

Scanarea standard este o metodă prietenoasă pentru utilizator care-ipermite să lanseze rapid o scanare de computer şi să cureţe ﬁşiere infectate fără a necesita intervenţia sa. Avantajele principale constau în funcţionarea uşoară fără o conﬁgurare de scanare detaliată. Scanarea standard veriﬁcă toate ﬁşierele de pe unităţile locale şi curăţă sau şterge automat inﬁltrările detectate. Nivelul de curăţare este setat automat la valoarea implicită. Pentru mai multe informaţii detaliate despre tipurile de curăţare, consultaţi secţiunea Curăţarea (vezi pagina 18).

4.1.4 Scanarea computerului

Dacă bănuiţi că vi s –a infectat computerul (acesta se comportă anormal), rulaţi o scanare de computer la cerere, pentru a examina computerul pentru inﬁltrări. Din punctul de vedere al securităţii, este esenţial ca scanările de computer să ruleze nu numai când se suspectează o inﬁltrare, ci în mod regulat, ca parte a măsurilor de securitate de rutină. Scanările regulate oferă detectarea inﬁltrărilor care nu au fost detectate de scannerul în timp real în momentul salvării acestora pe disc. Acest lucru se poate întâmpla dacă scannerul în timp real era dezactivat în momentul infectării sau dacă baza de semnături este veche.

Vă recomandăm să rulaţi o scanare la cerere cel puţin o dată sau de două ori pe lună. Scanarea se poate conﬁgura ca o sarcină programată în Instrumente > Planiﬁcator.

Proﬁlul de scanare standard este conceput pentru utilizatori care doresc să –şi scaneze computerele rapid şi uşor. Acesta oferă o soluţie eﬁcientă de scanare şi curăţare, fără a necesita un proces extins de conﬁgurare.

4.1.4.1.2 Scanarea personalizată

Scanarea personalizată este o soluţie optimă dacă doriţi să speciﬁcaţi parametri de scanare precum ţintele şi metodele de scanare. Avantajul scanării personalizate constă în capacitatea de a conﬁgura detaliat parametrii. Conﬁguraţiile se pot salva în proﬁlurile de scanare deﬁnite de utilizator, care pot ﬁ utile dacă scanarea se efectuează în mod repetat, cu aceiaşi parametri deﬁniţi de utilizator.

Pentru a selecta ţintele de scanare, utilizaţi meniul vertical pentru caracteristica de selectare rapidă a ţintei sau selectaţi ţinte din structura arbore ce prezintă toate dispozitivele disponibile pe computer. În plus, puteţi alege unul dintre cele trei niveluri de curăţare făcând clic pe Setare... > Curăţare. Dacă vă interesează numai scanarea sistemului, fără efectuarea unor acţiuni suplimentare, bifaţi caseta de selectare Scanare fără curăţare.

Efectuarea scanărilor de computer utilizând modul de scanare personalizată este adecvată pentru utilizatorii avansaţi care au experienţă anterioară în utilizarea programelor antivirus.

4.1.4.2 Ţinte de scanare

Meniul vertical Ţinte de scanare vă permite să selectaţi ﬁşiere, directoare şi dispozitive (discuri) ce trebuie scanate pentru viruşi.

Utilizând opţiunea de meniu pentru ţinte de scanare rapidă, puteţi selecta următoarele ţinte:

După setări de proﬁl – controlează ţintele setate în proﬁlul de scanare selectat

Medii amovibile – dischete, dispozitive de stocare USB, CD/DVD

Unităţi locale – controlează toate unităţile de disc locale

Unităţi de reţea – toate unităţile mapate

4.1.5 Filtrarea protocoalelor

Protecţia antivirus pentru protocoalele de aplicaţii POP3 şi HTTP este furnizată de motorul de scanare ThreatSense, care integrează perfect toate tehnicile avansate de scanare a codului malware. Controlul funcţionează automat, indiferent de browserul de Internet sau clientul de email folosit. Următoarele opţiuni sunt disponibile pentru ﬁltrarea protocoalelor (dacă opţiunea Activare ﬁltrare protocol aplicaţie):

Porturi HTTP şi POP3 – limitează scanarea comunicaţiilor la porturile HTTP şi POP3 cunoscute.

Nicio selecţie – anulează toate selecţiile

De asemenea, o ţintă de scanare poate ﬁ speciﬁcată mai precis introducând calea spre directorul sau ﬁşierul/ﬁşierele pe care doriţi să îl/le includeţi în scanare. Selectaţi ţintele din structura arbore care listează toate dispozitivele disponibile pe computer.

4.1.4.3 Proﬁlurile de scanare

Parametrii preferaţi pentru scanarea computerului se pot salva în proﬁluri. Avantajul creării proﬁlurilor de scanare este că acestea pot ﬁ utilizate în viitor în mod regulat pentru scanare. Vă recomandăm să creaţi atâtea proﬁluri (cu ţinte de scanare diferite, metode de scanare diferite şi alţi parametri) câte foloseşte utilizatorul în mod regulat.

Pentru a crea un proﬁl nou ce poate ﬁ utilizat în mod repetat la scanările viitoare, navigaţi la Setare avansată (F5) > Scanare computer la‑cerere. Faceţi clic pe butonul Proﬁluri... din dreapta pentru a aﬁşa lista de proﬁluri de scanare existente şi opţiunea de creare a unui proﬁl nou. Următoarea opţiune Setare parametri motor ThreatSense descrie ﬁecare parametru de setare scanare. Acest lucru vă va ajuta să creaţi un proﬁl de scanare adecvat cerinţelor dvs.

Exemplu:

Să presupunem că doriţi să creaţi propriul proﬁl de scanare, iar conﬁguraţia atribuită proﬁlului Smart scan este parţial adecvată. Dar nu doriţi să scanaţi pachete de rutină sau aplicaţii potenţial periculoase şi doriţi şi să aplicaţi curăţarea strictă. În fereastra Proﬁluri de conﬁgurare, faceţi clic pe butonul Adăugare. Introduceţi numele proﬁlului nou în câmpul Nume proﬁl şi selectaţi Smart scan din meniul vertical Copiere setări din proﬁlul: . Ajustaţi apoi restul parametrilor pentru a corespunde cerinţelor dvs.

Aplicaţii marcate ca browsere de Internet şi clienţi email – activaţi această opţiune pentru a se ﬁltra numai comunicaţiile aplicaţiilor marcate ca browsere (Protecţie acces Web > HTTP, HTTPS > Browsere Web) şi clienţii de e –mail (Protecţie client email > POP3, POP3S > Clienţi email)

Porturi şi aplicaţii marcate ca browsere Internet sau clienţi de email – atât porturile, cât şi browserele sunt veriﬁcate de programe malware.

Notă:

Începând cu Windows Vista Service Pack 1 şi Windows Server 2008, se utilizează o ﬁltrare de comunicaţii nouă. În consecinţă, ﬁltrarea protocoalelor nu mai este disponibilă.

4.1.5.1 SSL

ESET Smart Security 4 vă permite să veriﬁcaţi protocoalele cuprinse în protocolul SSL. Puteţi utiliza diverse moduri de scanare pentru comunicaţiile protejate prin SSL utilizând certiﬁcate de încredere, certiﬁcate necunoscute sau certiﬁcate care sunt excluse de la veriﬁcarea comunicaţiilor protejate prin SSL.

Scanează întotdeauna protocolul SSL (certiﬁcatele excluse şi de încredere vor rămâne valide) – selectaţi această opţiune

pentru a scana toate comunicaţiile protejate prin SSL cu excepţia comunicaţiilor protejate prin certiﬁcate excluse de la veriﬁcare. Dacă se stabileşte o comunicaţie nouă care utilizează un certiﬁcat necunoscut dar semnat, utilizatorul nu va ﬁ notiﬁcat despre acest lucru, iar comunicaţia va ﬁ ﬁltrată automat. Dacă utilizatorul accesează un server cu un certiﬁcat care nu este de încredere, dar care este marcat de utilizator ca de încredere (acesta este adăugat la lista de certiﬁcate de încredere), comunicarea cu serverul este permisă şi conţinutul canalului de comunicaţie este ﬁltrat.

Întreabă despre site ‑urile nevizitate (se pot seta excluderi) – dacă introduceţi un site protejat SSL nou (cu un certiﬁcat necunoscut), se aﬁşează un dialog de selectare a unei acţiuni. Acest mod vă permite să creaţi o listă de certiﬁcate SSL care vor ﬁ excluse de la scanare.

Nu scana protocolul SSL – dacă se selectează această opţiune, programul nu va scana comunicările prin SSL.

Dacă certiﬁcatul nu se poate veriﬁca utilizând depozitul Trusted Root Certiﬁcation Authorities

Întreabă despre valabilitatea certiﬁcatului – solicită utilizatorului selectarea unei acţiuni

Blochează comunicarea care utilizează certiﬁcatul – închide conexiunea la site -ul care utilizează certiﬁcatul

Dacă certiﬁcatul nu este valabil sau este deteriorat

Întreabă despre valabilitatea certiﬁcatului – solicită utilizatorului selectarea unei acţiuni

Blochează comunicarea care utilizează certiﬁcatul – închide conexiunea la site -ul care utilizează certiﬁcatul

4.1.5.1.1 Certiﬁcate de încredere

Pe lângă depozitul Trusted Root Certiﬁcation Authorities, în care ESET Smart Security 4 stochează certiﬁcate de încredere, puteţi crea o listă personalizată de certiﬁcate de încredere care poate ﬁ vizualizată în Setare (F5) > Filtrare protocol > SSL > Certiﬁcate de încredere.

4.1.5.1.2 Certiﬁcate excluse

Secţiunea Certiﬁcate excluse conţine certiﬁcate considerate sigure. Programul nu va veriﬁca conţinutul comunicărilor criptate care utilizează certiﬁcatele din această listă. Vă recomandăm să instalaţi numai certiﬁcatele Web care sunt garantate ca sigure şi care nu necesită efectuarea ﬁltrării conţinutului.

4.1.6 Setarea parametrilor pentru motorul ThreatSense

ThreatSense este numele tehnologiei alcătuite din metode complexe de detectare a ameninţărilor. Această tehnologie este proactivă, adică oferă protecţie inclusiv în faza incipientă de răspândire a unei ameninţări noi. Ea foloseşte o combinaţie de mai multe metode (analiză de cod, emulare de cod, semnături generice, semnături de viruşi) care funcţionează împreună pentru a îmbunătăţi semniﬁcativ securitatea sistemului. Motorul de scanare poate controla simultan mai multe ﬂuxuri de date, maximizând rata de eﬁcienţă şi de detecţie. De asemenea, tehnologia ThreatSense elimină cu succes rootkit -urile.

Opţiunile de setare a tehnologiei ThreatSense permit utilizatorului să speciﬁce mai mulţi parametri de scanare:

• Tipurile şi extensiile de ﬁşiere ce urmează a ﬁ scanate

Memorie operaţională – scanează pentru detectarea de ameninţări care atacă memoria operaţională a sistemului.

Sectoare de încărcare – scanează sectoare de încărcare pentru detectarea prezenţei viruşilor în sectorul principal de încărcare

Fişiere – furnizează scanarea tuturor tipurilor comune de ﬁşiere (programe, imagini, audio, ﬁşiere video, ﬁşiere de baze de date etc.)

Fişiere de email – scanează ﬁşiere speciale în care sunt conţinute mesaje de email

• Combinaţia dintre diverse metode de detecţie

• Nivelurile de curăţare etc.

Pentru a intra în fereastra de setare, faceţi clic pe butonul Setare amplasat în fereastra de setare a oricărui modul care foloseşte tehnologia ThreatSense (vezi mai jos). Este posibil ca diferite scenarii de securitate să necesite diferite conﬁguraţii. Ţinând cont de acest lucru, ThreatSense se poate conﬁgura individual pentru următoarele module de protecţie:

• Protecţie în timp real sistem de ﬁşiere

• Veriﬁcare ﬁşier la pornire sistem

• Protecţie email

• Protecţie pentru acces Web

• Scanare computer la cerere

Parametrii ThreatSense sunt optimizaţi pentru ﬁecare modul şi modiﬁcarea acestora poate inﬂuenţa semniﬁcativ funcţionarea sistemului. De exemplu, modiﬁcarea parametrilor pentru scanare permanentă a pachetelor de rutină sau activarea euristicii avansate în modulul de protecţie în timp real a sistemului de ﬁşiere poate conduce la o încetinire a sistemului (în mod normal, numai ﬁşierele nou-create se scanează folosind aceste metode). Prin urmare, recomandăm să lăsaţi parametrii ThreatSense impliciţi nemodiﬁcaţi pentru toate modulele, cu excepţia Scanare computer.

4.1.6.1 Setarea obiectelor

Secţiunea Obiecte vă permite să deﬁniţi ce componente de computer şi ﬁşiere vor ﬁ scanate pentru inﬁltrări.

Arhive – furnizează scanarea ﬁşierelor comprimate în arhive (.rar, .zip, .arj, .tar etc.)

Arhive‑SFX – scanează ﬁşiere care sunt cuprinse în ﬁşierele arhivă SFX, dar care sunt prezentate de regulă cu o extensie .exe

Pachete de rutină – pachetele de rutină (spre deosebire de tipurile de arhivă standard) se decomprimă în memorie, în completare la pachetele standard statice (UPX, yoda, ASPack, FGS etc.).

4.1.6.2 Opţiuni

În secţiunea Opţiuni, utilizatorul poate selecta metodele de folosit la scanarea sistemului după inﬁltrări. Următoarele opţiuni sunt disponibile:

Semnături – semnăturile pot detecta şi identiﬁca inﬁltrările cu exactitate şi credibilitate, după numele acestora, utilizând semnături de viruşi.

Euristică – euristica este un algoritm ce analizează activitatea (dăunătoare) a programelor. Avantajul principal al detecţiei euristice constă în capacitatea de a detecta software -uri malware noi care nu existau anterior sau care nu au fost incluse în lista de viruşi cunoscuţi (baza de semnături).

Euristică avansată – euristica avansată cuprinde un algoritm euristic unic, dezvoltat de ESET şi optimizat pentru detectarea viermilor şi troienilor scrişi în limbaje de programare de nivel ridicat. Datorită euristicii avansate, detectarea inteligentă a programului este semniﬁcativ mai ridicată.

Adware/Spyware/Riskware – această categorie cuprinde software care colectează diferite informaţii sensibile despre utilizatori, fără consimţământul informat al acestora. Această categorie mai cuprinde software care aﬁşează material publicitar.

Aplicaţii potenţial periculoase – aplicaţiile potenţial periculoase reprezintă clasiﬁcarea folosită pentru software comercial, legitim. Aici intră programe precum instrumente de acces la distanţă, acesta ﬁind motivul pentru care opţiunea este dezactivată în mod implicit.

Aplicaţii potenţial nedorite – aplicaţiile potenţial nedorite nu sunt neapărat destinate să ﬁe dăunătoare, dar ele pot afecta în mod negativ performanţele computerului. De obicei, astfel de aplicaţii necesită consimţământ pentru instalare. Dacă acestea sunt prezente în computer, sistemul se comportă diferit (în comparaţie cu starea anterioară instalării acestora). Modiﬁcările cele mai importante includ ferestre pop-up nedorite, activarea şi rularea de procese ascunse, creşterea utilizării resurselor de sistem, modiﬁcări ale rezultatelor căutării şi aplicaţii care comunică cu servere la distanţă.

Avertisment:

În modul Implicit, ﬁşierul de arhivă este şters în totalitate numai dacă acesta conţine ﬁşiere infectate. Dacă arhiva conţine şi ﬁşiere legitime, aceasta nu va ﬁ ştearsă. Dacă este detectat un ﬁşier arhivă infectat în modul Curăţare strictă, arhiva va ﬁ ştearsă în întregime, chiar dacă sunt prezente şi ﬁşiere curate.

4.1.6.4 Extensii

O extensie este o parte din numele de ﬁşier, delimitată prin punct. Extensia deﬁneşte tipul şi conţinutul ﬁşierului. Această secţiune din setarea parametrilor ThreatSense vă permite să deﬁniţi tipurile de ﬁşiere de scanat.

4.1.6.3 Curăţarea

Setările de curăţare determină comportamentul scannerului în timpul curăţării ﬁşierelor infectate. Există 3 niveluri de curăţare:

Fără curăţare

Fişierele infectate nu sunt curăţate automat. Programul va aﬁşa ofereastră de avertizare şi va permite utilizatorului să aleagă oacţiune.

Nivel implicit

Programul va încerca să cureţe sau să şteargă automat un ﬁşier infectat. Dacă nu se poate selecta automat acţiunea corectă, programul va oferi o gamă de acţiuni de urmat. De asemenea, seria de acţiuni de urmat va ﬁ aﬁşată dacă o acţiune predeﬁnită nu a putut ﬁ terminată.

Curăţare strictă

Programul va curăţa sau va şterge toate ﬁşierele infectate (inclusiv arhivele). Singura excepţie o constituie ﬁşierele de sistem. Dacă nu este posibilă curăţarea acestora, într -o fereastră de avertizare utilizatorul are la dispoziţie o acţiune de urmat.

În mod implicit, sunt scanate toate ﬁşierele, indiferent de extensia acestora. În lista de ﬁşiere excluse de la scanare se poate adăuga orice extensie. Dacă este debifată caseta de selectare Scanează toate ﬁşierele, lista se modiﬁcă pentru a arăta toate extensiile de ﬁşier scanate. Prin utilizarea butoanelor Adăugare şi Eliminare puteţi activa sau interzice scanarea extensiilor dorite.

Pentru a activa scanarea ﬁşierelor fără extensie, selectaţi opţiunea Scanare ﬁşiere fără extensie.

Excluderea ﬁşierelor de la scanare are rolul său dacă scanarea anumitor tipuri de ﬁşier duce la funcţionarea incorectă a programului care utilizează extensiile. De exemplu, poate ﬁ recomandabil să excludeţi extensiile .edb, .eml şi .tmp atunci când folosiţi serverul MS Exchange.

4.1.6.5 Limite

Secţiunea Limite vă permite să speciﬁcaţi dimensiunea maximă aobiectelor şi nivelurile de arhive imbricate de scanat:

Dimensiune maximă obiect (octeţi)

Deﬁneşte dimensiunea maximă a obiectelor de scanat. Modulul antivirus corespunzător va scana numai obiecte mai mici decât dimensiunea speciﬁcată. Nu recomandăm modiﬁcarea valorii implicite, deoarece, în general, nu există un motiv pentru modiﬁcarea acesteia. Această opţiune se va modiﬁca numai de către utilizatorii avansaţi care pot avea un motiv anumit pentru a exclude obiecte mai mari de la scanare.

Timp maxim de scanare pentru obiect (sec.)

Deﬁneşte valoarea maximă a timpului consumat pentru scanarea unui obiect. Dacă aici s –a introdus o valoare deﬁnită de utilizator, modulul antivirus va opri scanarea unui obiect după scurgerea duratei respective, indiferent dacă s –a terminat sau nu scanarea.

Nivel imbricare arhivă

Speciﬁcă profunzimea maximă de scanare a arhivei. Nu recomandăm modiﬁcarea valorii implicite (10); în condiţii normale, nu există motive pentru modiﬁcarea acesteia. Dacă scanarea se termină prematur din cauza numărului de arhive imbricate, arhiva va rămâne neveriﬁcată.

Dimensiune maximă ﬁşier în arhivă (octeţi)

Această opţiune vă permite să speciﬁcaţi dimensiunea maximă de ﬁşier pentru ﬁşierele cuprinse în arhivele (când sunt extrase) ce trebuie scanate. Dacă din acest motiv scanarea unei arhive se termină prematur, arhiva va rămâne neveriﬁcată.

4.1.6.6 Altele

Scanare ﬂuxuri de date alternative (ADS)

Fluxurile de date alternative (ADS) utilizate de sistemul de ﬁşiere NTFS sunt asocieri de ﬁşiere şi directoare invizibile pentru tehnicile clasice de scanare. Multe inﬁltrări încearcă să evite detectarea deghizându–se ca ﬂuxuri de date alternative.

Execută scanări în fundal cu prioritate redusă

Fiecare secvenţă de scanare consumă o anumită cantitate de resurse de sistem. Dacă lucraţi cu programe ce consumă multe resurse de sistem, puteţi activa scanarea în fundal cu prioritate redusă şi economisiţi astfel resurse pentru aplicaţiile dvs.

Scrie în log toate obiectele

Dacă această opţiune este selectată, ﬁşierul log va aﬁşa toate ﬁşierele scanate, chiar şi pe cele neinfectate.

Păstrare ultimul marcaj temporal

Bifaţi această opţiune pentru a păstra timpul de acces iniţial pentru ﬁşierele scanate în loc de actualizarea acestuia (de ex., pentru utilizare cu sistemele de copiere de rezervă a datelor).

Deﬁlare log

Această opţiune vă permite să activaţi/dezactivaţi deﬁlarea logului. Dacă opţiunea este selectată, informaţiile deﬁlează în sus în fereastra de aﬁşare.

Aﬁşează notiﬁcarea privind ﬁnalizarea scanării într ‑o fereastră separată

Se deschide o fereastră separată ce conţine informaţii despre rezultatele scanării.

4.1.7 Se detectează o inﬁltrare

Inﬁltrările pot ajunge în sistem prin diverse puncte de intrare; pagini Web, directoare partajate, prin email sau de la dispozitivele de computer amovibile (USB, discuri externe, CD -uri, DVD -uri, dischete etc.).

În cazul în care computerul prezintă semne de infecţie malware, de ex. este încetinit, se blochează des etc., vă recomandăm următoarele:

• Deschideţi ESET Smart Security şi faceţi clic pe Scanare computer

• Faceţi clic pe Scanare standard

(pentru informaţii suplimentare, consultaţi secţiunea Scanarea standard).

• După terminarea scanării, consultaţi logul pentru a vedea numărul

de ﬁşiere scanate, infectate şi curăţate.

Dacă doriţi să scanaţi numai o parte a discului, faceţi clic pe Scanare personalizată şi selectaţi ţintele ce trebuie scanate pentru viruşi.

Ca exemplu general despre cum sunt gestionate inﬁltrările în ESET Smart Security, să presupunem că este detectată o inﬁltrare de către monitorizarea în timp real a sistemului de ﬁşiere, care utilizează nivelul de curăţare implicit. Acesta va încerca să cureţe sau să şteargă ﬁşierul. Dacă nu există o acţiune predeﬁnită de urmat în modulul de protecţie în timp real, vi se va cere să selectaţi o opţiune într -o fereastră de alertă. De obicei, sunt disponibile opţiunile Curăţare, Ştergere şi Păstrare. Nu vă recomandăm să selectaţi Păstrare, deoarece ﬁşierele infectate vor rămâne neatinse. Singura excepţie este atunci când sunteţi sigur că ﬁşierul este inofensiv şi a fost detectat din greşeală.

Curăţare şi ştergere

Aplicaţi curăţarea dacă un ﬁşier curat a fost atacat de un virus care a ataşat cod malware ﬁşierului curăţat. În acest caz, încercaţi mai întâi să curăţaţi ﬁşierul infectat pentru a -l readuce la starea iniţială. Fişierul va ﬁ şters dacă este format exclusiv din cod malware.

Dacă un ﬁşier infectat este „blocat” sau este utilizat de un proces de sistem, de obicei va ﬁ şters numai după ce este eliberat (de obicei după o repornire a sistemului).

Ştergere ﬁşiere în arhive

În modul de curăţare implicit, va ﬁ ştearsă arhiva în totalitate numai dacă aceasta conţine doar ﬁşiere infectate. Cu alte cuvinte, arhivele nu sunt şterse dacă ele conţin şi ﬁşiere curate inofensive. Totuşi, acordaţi atenţie atunci când efectuaţi o scanare de curăţare strictă – cu curăţarea strictă arhiva va ﬁ ştearsă dacă aceasta conţine cel puţin un ﬁşier infectat, indiferent de starea celorlalte ﬁşiere din arhivă.

4.2 Protecţie ﬁrewall

Protecţia ﬁrewall controlează întreg traﬁcul de reţea – atât cel de intrare în sistem, cât şi cel de ieşire din sistem. Acest lucru se realizează permiţând sau interzicând conexiuni individuale de reţea, în funcţie de regulile de ﬁltrare speciﬁcate. Acesta oferă protecţie împotriva atacurilor dinspre computere la distanţă şi permite blocarea unor servicii. De asemenea, acesta oferă protecţie antivirus pentru protocoalele HTTP şi POP3. Această funcţionalitate reprezintă un element foarte important al securităţii computerului.

4.2.1 Moduri de ﬁltrare

Sunt disponibile cinci moduri de ﬁltrare pentru protecţia ﬁrewall inclusă în ESET Smart Security. Comportamentul protecţiei ﬁrewall se modiﬁcă în funcţie de modul selectat. De asemenea, modurile de ﬁltrare inﬂuenţează nivelul necesar de interacţiune cu utilizatorul.

Filtrarea poate ﬁ efectuată în unul dintre cele cinci moduri:

Mod Automat – modul implicit. Acesta este adecvat pentru utilizatorii care preferă folosirea uşoară şi convenabilă a protecţiei ﬁrewall, fără a trebui să deﬁnească reguli. Modul automat permite întreg traﬁcul spre exterior pentru sistemul dat şi blochează toate conexiunile noi iniţiate din partea de reţea.

Mod Automat cu excepţii (reguli deﬁnite de utilizator) – în plus faţă de modul Automat, acesta vă permite să adăugaţi reguli personalizate.

Mod Interactiv – vă permite să generaţi o conﬁguraţie personalizată pentru protecţia ﬁrewall. Dacă este detectată o comunicare şi nu există nicio regulă care să se aplice la comunicarea respectivă, se va aﬁşa o fereastra de dialog care raportează o conexiune necunoscută. Fereastra de dialog oferă opţiunea de a permite sau de a interzice comunicarea, iar decizia de permitere sau de interzicere poate ﬁ reţinută ca o regulă nouă pentru protecţia ﬁrewall. Dacă alegeţi să creaţi o regulă nouă în acest moment, toate conexiunile viitoare de acest tip vor ﬁ permise sau blocate potrivit regulii.

Mod bazat pe politică – blochează toate conexiunile care nu sunt deﬁnite de o anumită regulă care să le permită. Acest mod permite utilizatorilor avansaţi să deﬁnească reguli care permit numai conexiuni dorite şi sigure. Toate celelalte conexiuni nespeciﬁcate vor ﬁ blocate de protecţia ﬁrewall.

Dacă zona este autentiﬁcată – acest proﬁl va ﬁ declanşat la autentiﬁcarea zonei speciﬁcate (vezi secţiunea 4.2.6.1, „Autentiﬁcare în reţea”).

Mod învăţare – creează ori salvează automat reguli şi este adecvat pentru conﬁgurarea iniţială a protecţiei ﬁrewall. Nu este necesară intervenţia utilizatorului, deoarece ESET Smart Security salvează reguli în funcţie de parametrii predeﬁniţi. Modul Învăţare nu este sigur şi trebuie utilizat numai până la crearea tuturor regulilor pentru comunicările necesare.

4.2.2 Proﬁluri

Proﬁlurile reprezintă un instrument de control al comportamentului protecţiei ﬁrewall ESET Smart Security. Atunci când creaţi sau editaţi oregulă pentru protecţia ﬁrewall, aceasta poate ﬁ atribuită unui anumit proﬁl sau aplicată ﬁecărui proﬁl. Atunci când selectaţi un proﬁl, vor ﬁ aplicate numai regulile globale (fără niciun proﬁl speciﬁcat) şi regulile care au fost atribuite proﬁlului respectiv. Puteţi crea mai multe proﬁluri cu reguli diferite atribuite pentru a modiﬁca cu uşurinţă comportamentul protecţiei ﬁrewall.

4.2.2.1 Gestionare proﬁluri

Faceţi clic pe butonul Proﬁluri... (vezi ﬁgura din secţiunea 4.2.1, „Moduri de ﬁltrare”) pentru a deschide fereastra Proﬁluri protecţie

ﬁrewall, în care puteţi efectua acţiunile Adăugare..., Editare şi Eliminare pentru proﬁluri. Pentru a efectua o acţiune de Editare sau

Eliminare asupra unui proﬁl, acesta nu trebuie să ﬁe selectat în meniul vertical Proﬁl selectat. La adăugarea sau editarea unui proﬁl, puteţi deﬁni, de asemenea, condiţiile care îl declanşează. Există următoarele trei posibilităţi:

Nu se comută automat – declanşarea automată este dezactivată (proﬁlul trebui activat manual).

Atunci când proﬁlul automat devine nevalid şi niciun alt proﬁl nu este activat automat (proﬁl implicit) – atunci când proﬁlul automat

devine nevalid (în cazul în care computerul este conectat la o reţea care nu este de încredere – vezi secţiunea 4.2.6.1, „Autentiﬁcare în reţea”) şi nu este înlocuit de niciun alt proﬁl (computerul nu este conectat la altă reţea de încredere), protecţia ﬁrewall va comuta la acest proﬁl. Numai un singur proﬁl poate utiliza acest declanşator.

Atunci când protecţia ﬁrewall comută la alt proﬁl, va apărea onotiﬁcare în colţul din dreapta-jos, lângă ceasul de sistem.

4.2.3 Blochează tot traﬁcul de reţea: deconectează reţeaua

Singura opţiune pentru blocarea întregului traﬁc de reţea este efectuarea de clic pe Blochează tot traﬁcul de reţea: deconectează reţeaua. Toate comunicările spre interior şi spre exterior sunt blocate de protecţia ﬁrewall, fără a se aﬁşa vreun avertisment. Utilizaţi această opţiune dacă suspectaţi riscuri de securitate majore, care necesită deconectarea sistemului de la reţea.

4.2.4 Dezactivează ﬁltrarea: permite tot traﬁcul

Opţiunea Dezactivează ﬁltrarea are un efect opus blocării întregului traﬁc în reţea. Dacă aceasta este selectată, toate opţiunile de ﬁltrare ale protecţiei ﬁrewall sunt dezactivate şi toate conexiunile de intrare şi de ieşire sunt permise. Opţiunea are acelaşi efect cu inexistenţa unei protecţii ﬁrewall.

4.2.5 Conﬁgurarea şi utilizarea regulilor

Regulile reprezintă un set de condiţii folosite pentru testarea inteligentă a tuturor conexiunilor de reţea şi a tuturor acţiunilor atribuite acestor condiţii. Cu protecţia ﬁrewall, puteţi deﬁni acţiunea de efectuat în cazul în care se stabileşte o conexiune deﬁnită de oregulă.

Pentru a accesa setarea ﬁltrării regulilor, navigaţi la Setare avansată (F5) > Protecţie ﬁrewall > Reguli şi zone. Pentru a aﬁşa conﬁguraţia curentă, faceţi clic pe Setare… în secţiunea Editor de zone şi reguli (dacă protecţia ﬁrewall este setată la Mod Automat, aceste setări nu sunt disponibile).

În fereastra Setare zone şi reguli, este aﬁşată o prezentare generală ﬁe regulilor, ﬁe a zonelor (în funcţie de ﬁla selectată la un moment dat). Fereastra este împărţită în două secţiuni. Secţiunea de sus listează toate regulile într-o vedere restrânsă. Secţiunea inferioară aﬁşează detalii despre regula selectată actualmente în secţiunea superioară. În partea inferioară există butoanele Nouă, Editare şi Ştergere (Del), care vă permit să conﬁguraţi reguli.

Conexiunile pot ﬁ împărţite în conexiuni de intrare şi conexiuni de ieşire. Conexiunile de intrare sunt iniţiate de un computer la distanţă care încearcă să stabilească o conexiune la sistemul local. Conexiunile de ieşire funcţionează în sens invers – partea locală contactează un computer la distanţă.

• General: Speciﬁcaţi un nume de regulă, direcţia conexiunii,

acţiunea, protocolul şi proﬁlul în cadrul căruia se va aplica regula.

• La distanţă: Această ﬁlă conţine informaţii despre portul

(intervalul de porturi) la distanţă. De asemenea, aceasta vă permite să deﬁniţi o listă de adrese IP sau de zone la distanţă pentru o regulă dată.

• Local: Aﬁşează informaţii despre partea locală a conexiunii,

inclusiv numărul portului local sau intervalul de porturi şi numele aplicaţiei care comunică.

Dacă se detectează o comunicare necunoscută, trebuie să acordaţi o atenţie deosebită permiterii sau interzicerii acesteia. Conexiunile nesolicitate, nesigure sau necunoscute prezintă un risc de securitate pentru sistem. Dacă se stabileşte o astfel de conexiune, vă recomandăm să acordaţi o atenţie deosebită părţii la distanţă şi aplicaţiei care încearcă să se conecteze la computerul dvs. Multe inﬁltrări încearcă să obţină şi să trimită date private sau să descarce alte aplicaţii dăunătoare pe staţii de lucru gazdă. Protecţia ﬁrewall vă permite să detectaţi şi să terminaţi astfel de conexiuni.

4.2.5.1 Crearea unei reguli noi

Dacă se instalează o aplicaţie nouă care accesează reţeaua sau dacă se efectuează o modiﬁcare asupra unei conexiuni existente (parte la distanţă, număr de port etc.), trebuie creată o regulă nouă.

Un exemplu concludent de adăugare a unei reguli noi este permiterea accesării reţelei de către browserul dvs. Internet. În acest caz, trebuie furnizate următoarele:

• În ﬁla General, activaţi comunicarea la ieşire prin intermediul

protocoalelor TCP şi UDP

• Adăugaţi procesul care reprezintă aplicaţia dvs. browser (pentru

Internet Explorer aceasta este iexplore.exe) la ﬁla Local

• În ﬁla La distanţă, activaţi portul numărul 80 numai dacă doriţi să

permiteţi servicii de Internet standard.

4.2.5.2 Editare reguli

Pentru a modiﬁca o regulă existentă, faceţi clic pe butonul Editare. Toţi parametrii (vezi secţiunea 4.2.5.1, „Creare reguli noi” pentru descrieri) pot ﬁ modiﬁcaţi.

Modiﬁcarea este necesară la ﬁecare modiﬁcare a parametrilor monitorizaţi. În acest caz, regula nu poate întruni condiţiile, iar acţiunea speciﬁcată nu se poate aplica. În ﬁnal, este posibil ca respectiva conexiune să ﬁe refuzată, ceea ce poate duce la probleme în funcţionarea aplicaţiei în cauză. Un exemplu îl constituie modiﬁcarea adresei de reţea sau a numărului de port pentru partea la distanţă.

Pentru a adăuga o regulă nouă, veriﬁcaţi dacă ﬁla Reguli este selectată. Apoi faceţi clic pe butonul Nouă din fereastra Setare zone şi reguli. Atunci când faceţi clic pe acest buton se deschide o fereastră de dialog nouă pentru a speciﬁca o regulă nouă. Partea de sus a ferestrei conţine trei ﬁle:

4.2.6 Conﬁgurare zone

În fereastra Setare zonă, puteţi speciﬁca numele, descrierea şi lista de adrese de reţea corespunzătoare zonei, precum şi autentiﬁcarea acesteia (vezi secţiunea 4.2.6.1.1., „Autentiﬁcare zonă – Conﬁgurare client”).

O zonă reprezintă o serie de adrese de reţea care formează un singur grup logic. Fiecărei adrese dintr-un grup dat i se atribuie reguli similare deﬁnite în mod centralizat pentru întregul grup. Un exemplu de astfel de grup este Zona de încredere. Zona de încredere reprezintă un grup de adrese de reţea pentru care există încredere deplină şi care nu sunt blocate în niciun fel de protecţia ﬁrewall.

Aceste zone pot ﬁ conﬁgurate folosind ﬁla Zone din fereastra Setare zone şi reguli făcând clic pe butonul Nouă. Introduceţi un Nume şi oDescriere pentru zonă şi adăugaţi o adresă IP la distanţă făcând clic pe butonul Adăugare adresă IPv4.

4.2.6.1 Autentiﬁcare în reţea

private (vezi secţiunea 4.2.6.1.2, „Autentiﬁcare zonă – Conﬁgurare server”). Numele de server poate ﬁ introdus sub forma unei adrese IP, unui DNS sau unui nume NetBios. Numele de server poate ﬁ urmat de o cale care să speciﬁce locaţia cheii pe server (de exemplu, nume_server_/director1/director2/autentiﬁcare). Introduceţi mai multe servere, separate prin punct şi virgulă, care să aibă rol de servere alternative în cazul în care primul dintre acestea nu este disponibil.

Cheia publică poate ﬁ un ﬁşier de unul dintre următoarele tipuri:

• Cheie publică criptată PEM (.pem) - această cheie poate ﬁ

generată utilizând serverul de autentiﬁcare ESET (vezi secţiunea

4.2.6.1.2., „Autentiﬁcare zonă – Conﬁgurare server”).

Zona de încredere este identiﬁcată după adresa IP locală a adaptorului de reţea. De cele mai multe ori, computerele mobile intră în reţele utilizând adrese IP similare cu cele ale reţelei de încredere. Dacă setările zonei de încredere nu sunt comutate manual la Protecţie

strictă, protecţia ﬁrewall va continua să utilizeze modul Permite partajarea.

Pentru a preveni acest tip de situaţie, funcţia de autentiﬁcare a zonei caută un anumit server din reţea şi utilizează criptarea asimetrică (RSA) pentru a autentiﬁca serverul. Procesul de autentiﬁcare este repetat în cazul ﬁecărei reţele la care se conectează computerul dvs.

4.2.6.1.1 Autentiﬁcare zonă – Conﬁgurare client

În fereastra Setare zone şi reguli, faceţi clic pe ﬁla Zone şi creaţi ozonă nouă utilizând numele zonei autentiﬁcate de server. Apoi faceţi clic pe Adăugare adresă IPv4 şi selectaţi opţiunea Subreţea pentru aadăuga o mască de subreţea care să conţină serverul de autentiﬁcare.

Faceţi clic pe ﬁla Autentiﬁcare zonă şi selectaţi opţiunea Adresele IP/

Subreţelele din zonă vor deveni valide după autentiﬁcarea cu succes a serverului în reţea. Dacă este selectată această opţiune, zona va

deveni nevalidă dacă autentiﬁcarea nu se efectuează cu succes. Pentru a selecta activarea unui proﬁl de protecţie ﬁrewall după autentiﬁcarea

cu succes a unei zone, faceţi clic pe butonul Proﬁluri.... Dacă selectaţi

opţiunea Adăugare adrese/subreţele ale zonei la zona de încredere, adresele/subreţelele din zonă vor ﬁ adăugate la zona de încredere după efectuarea cu succes a unei autentiﬁcări (recomandat).

• Cheie publică codiﬁcată

• Certiﬁcat de cheie publică (.crt)

Pentru a testa setările, apăsaţi pe butonul Testare. Dacă autentiﬁcarea se efectuează cu succes, va apărea mesajul Autentiﬁcarea serverului a avut succes. Dacă autentiﬁcarea nu este conﬁgurată corespunzător, va apărea unul dintre mesajele de eroare următoare:

Există trei tipuri de autentiﬁcare:

1) Utilizând serverul de autentiﬁcare ESET

Faceţi clic pe Setare... şi speciﬁcaţi un nume de server, un port de ascultare a serverului şi o cheie publică care corespunde cheii de server

Autentiﬁcarea serverului a eşuat. Durata maximă pentru autentiﬁcare aexpirat.

Serverul de autentiﬁcare nu este accesibil. Veriﬁcaţi numele serverului/adresa IP şi/sau setările protecţiei ﬁrewall ale clientului, precum şi secţiunea serverului.

Eroare la comunicarea cu serverul.

Serverul de autentiﬁcare nu funcţionează. Porniþi serviciul serverului de autentiﬁcare (vezi secţiunea 4.2.6.1.2, „Autentiﬁcare zonă – Conﬁgurare server”).

Numele zonei de autentiﬁcare nu corespunde cu zona serverului.

Numele zonei conﬁgurate nu corespunde cu zona serverului de autentiﬁcare. Examinaţi ambele zone şi asiguraţi-vă că numele acestora sunt identice.

Autentiﬁcarea serverului a eşuat. Adresa serverului nu a fost găsită în lista de adrese pentru zona dată.

Adresa IP a computerului pe care funcţionează serverul de autentiﬁcare se aﬂă în afara intervalului de adrese IP deﬁnit pentru conﬁguraţia de zonă curentă.

Autentiﬁcarea serverului a eşuat. Probabil a fost introdusă o cheie publică nevalidă.

Veriﬁcaţi dacă cheia publică speciﬁcată corespunde cu cheia de server privată. De asemenea, veriﬁcaţi dacă ﬁşierul de cheie publică este corupt.

2) În funcţie de conﬁguraţia reţelei locale

Autentiﬁcarea se efectuează în conformitate cu parametrii unui adaptor de reţea locală. Autentiﬁcarea are succes dacă toţi parametrii selectaţi pentru conexiunea activă sunt valizi.

Pentru a conﬁgura serverul de autentiﬁcare, introduceţi numele zonei de autentiﬁcare, portul de ascultare a serverului (portul implicit este

80), precum şi locaţia de stocare a perechii cheie publică-cheie privată.

Apoi generaţi cheia publică şi cheia privată care vor ﬁ utilizate în procesul de autentiﬁcare. Cheia privată va rămâne setată pe server, în timp ce cheia publică trebuie importată în partea client, în secţiunea zonei de autentiﬁcare, atunci când se conﬁgurează o zonă la setarea protecţiei ﬁrewall.

4.2.7 Stabilire conexiune – detectare

Protecţia ﬁrewall detectează ﬁecare conexiune de reţea noucreată. Modul activ al protecţiei ﬁrewall determină acţiunile care se efectuează pentru regula nouă. Dacă este activat modul Automat sau modul Bazat pe politici, protecţia ﬁrewall va efectua acţiuni predeﬁnite, fără a ﬁ necesară intervenţia utilizatorului. Modul Interactiv aﬁşează o fereastră informativă care raportează detectarea unei conexiuni noi la reţea şi informaţii detaliate despre conexiune. Puteţi opta între permiterea conexiunii şi refuzarea (blocarea) acesteia. Dacă permiteţi în mod repetat aceeaşi conexiune în fereastra de dialog, recomandăm crearea unei reguli noi pentru conexiune. Pentru a efectua acest lucru, selectaţi opţiunea Ţine minte acţiunea (Creează regulă) şi salvaţi acţiunea ca regulă nouă pentru protecţia ﬁrewall. Dacă protecţia ﬁrewall recunoaşte aceeaşi conexiune în viitor, acesta va aplica regula existentă.

4.2.6.1.2 Autentiﬁcare zonă – Conﬁgurare server

Procesul de autentiﬁcare poate ﬁ executat de orice computer/server conectat la reţeaua în care urmează a ﬁ autentiﬁcată. Serverul de autentiﬁcare ESET trebuie instalat pe un computer/server care să poată ﬁ accesat în vederea autentiﬁcării ori de câte ori un client încearcă să se conecteze la reţea. Fişierul de instalare pentru aplicaţia Server de autentiﬁcare ESET poate ﬁ descărcat de pe site-ul Web ESET.

După ce instalaţi aplicaţia Server de autentiﬁcare ESET, va apărea o fereastră de dialog (puteţi accesa oricând aplicaţia din Start> Programe > ESET > ESET Authentication Server > ESETAuthentication Server).

Fiţi atent la crearea regulilor noi şi permiteţi numai conexiuni care sunt sigure. Dacă se permit toate conexiunile, atunci protecţia ﬁrewall nu îşi mai justiﬁcă scopul. Aceşti parametri sunt importanţi pentru conexiuni:

• Parte la distanţă: se permit conexiuni numai la adrese de

încredere şi cunoscute

• Aplicaţie locală: nu se recomandă să permiteţi conexiuni pentru

aplicaţii şi procese necunoscute

• Număr port: Comunicările prin porturi obişnuite (de exemplu,

traﬁc Web – portul numărul 80) trebuie permise în condiţii normale

Pentru a se răspândi, inﬁltrările de computer folosesc adesea Internetul şi conexiunile ascunse care le ajută să infecteze sisteme la distanţă. Dacă regulile sunt conﬁgurate corect, protecţia ﬁrewall devine un instrument util pentru protecţia împotriva diverselor atacuri prin cod malware.

4.2.8 Scriere în log

4.3 Protecţie antispam

În zilele noastre, mesajele nesolicitate de email – spam – se situează printre cele mai mari probleme ale comunicării electronice. Spamul reprezintă până la 80 la sută din toate comunicările prin email. Protecţia antispam are rolul de a proteja împotriva acestei probleme. Prin combinarea unor principii foarte eﬁciente, modulul Antispam oferă o ﬁltrare superioară.

Protecţia ﬁrewall a ESET Smart Security salvează toate evenimentele importante într-un ﬁşier log care poate ﬁ vizualizat direct din meniul principal. Faceţi clic pe Instrumente > Fişiere log şi apoi selectaţi Log protecţie ﬁrewall ESET din meniul vertical Log.

Fişierele log reprezintă un instrument extrem de util pentru detectarea erorilor şi dezvăluirea intruziunilor în sistem şi trebuie să li se acorde atenţia cuvenită. Logurile protecţiei ﬁrewall ESET conţin următoarele date:

• data şi ora evenimentului

• numele evenimentului

• sursa

• adresa reţelei destinaţie

• protocolul de comunicare în reţea

• regula aplicată sau numele viermelui, dacă este identiﬁcat

• aplicaţia implicată

• utilizatorul

O analiză completă a acestor date poate ajuta la detectarea încercărilor de compromitere a securităţii sistemului. Mulţi alţi factori indică riscurile potenţiale de securitate şi vă permit să minimizaţi impactul acestora: conexiuni extrem de frecvente din locaţii necunoscute, încercări multiple de stabilire de conexiuni, aplicaţii necunoscute care comunică sau folosirea de numere de port neobişnuite.

Un principiu important în detectarea spamului este capacitatea de a recunoaşte mesajele nesolicitate de email în baza unor adrese de încredere (lista albă) şi a unor adrese spam (lista neagră) predeﬁnite. Toate adresele din clientul de email sunt adăugate automat în Lista albă, la fel ca şi toate celelalte adrese marcate de utilizator ca ﬁind sigure.

Prima metodă utilizată pentru a detecta mesajele spam este scanarea proprietăţilor mesajului de email. Mesajele primite sunt scanate după criterii antispam elementare (deﬁniţiile mesajelor, euristică statistică, algoritmi de recunoaştere şi alte metode unice), iar valoarea rezultată a indexului determină dacă un mesaj este spam sau nu.

De asemenea, pentru ﬁltrare se utilizează ﬁltrul bayesian. Prin marcarea mesajelor ca spam şi nu este spam, utilizatorul creează o bază de date cu cuvinte utilizate în ﬁecare dintre respectivele categorii. Cu cât baza de date este mai mare, cu atât rezultatele sunt mai precise.

O combinaţie a metodelor menţionate mai sus oferă o rată ridicată de detectare antispam.

ESET Smart Security acceptă protecţie antispam pentru Microsoft Outlook, Outlook Express şi Windows Mail, Windows Live Mail şi Mozilla Thunderbird.

4.3.1 Antispam autodidact

Antispamul autodidact este legat de ﬁltrul bayesian menţionat anterior. Importanţa ﬁecărui cuvânt se modiﬁcă în cursul procesului de „învăţare” prin marcarea mesajelor individuale ca Spam sau Nu este spam. În consecinţă, cu cât sunt clasiﬁcate mai multe mesaje (marcate ca Spam sau Nu este spam), cu atât vor ﬁ mai precise rezultatele obţinute cu ﬁltrul bayesian.

Adaugă adrese cunoscute în Lista albă pentru a exclude de la ﬁltrare mesajele de la aceste adrese.

4.3.1.1 Adăugare adrese în Lista albă

Adresele de email ce aparţin persoanelor cu care utilizatorul comunică frecvent pot ﬁ adăugate în lista de adrese „sigure” (Lista albă). Acest lucru asigură faptul că niciun mesaj care vine de la o adresă din lista albă nu va ﬁ vreodată clasiﬁcat ca spam. Pentru a adăuga o adresă nouă la Lista albă, faceţi clic dreapta pe mesajul de email respectiv şi selectaţi Adăugare la Listă albă sub opţiunea de meniu contextual ESET Smart Security sau faceţi clic pe Adresă de încredere în bara de instrumente a ESET Smart Security Antispam din secţiunea de sus a programului dvs. de email. În mod similar, acest proces se aplică pentru adresele spam. Dacă o adresă de email este prezentă în Lista neagră, ﬁecare mesaj de email care ajunge de la adresa respectivă este clasiﬁcat ca spam.

4.3.1.2 Marcare mesaje ca spam

Orice mesaj vizualizat în clientul de email poate ﬁ marcat ca spam. Pentru aceasta, utilizaţi meniul contextual (clic dreapta) şi apoi faceţi clic pe ESET Smart Security > Reclasiﬁcare mesaje selectate ca spam) sau pe Spam în bara de instrumente a ESET Smart Security Antispam din clientul dvs. de email.

Utilizaţi legătura Înregistrare pentru a deschide formularul de înregistrare care va atesta faptul că licenţa dvs. nouă este înregistrată la ESET şi, ulterior, că datele dvs. de autentiﬁcare sunt trimise către adresa dvs. de email.

NOTĂ: Numele de utilizator şi parola sunt furnizate de către ESET după achiziţionarea ESET Smart Security.

Mesajele reclasiﬁcate sunt mutate automat în directorul SPAM, dar adresa de email a expeditorului nu este adăugată în lista neagră. În mod similar, mesajele pot ﬁ clasiﬁcate ca „Nu este spam”. Dacă mesajele din directorul Corespondenţă‑nedorită sunt clasiﬁcate ca Nu este spam, acestea sunt mutate în directorul original. Marcarea unui mesaj ca Nu este spam nu duce la adăugarea automată a adresei expeditorului în lista albă.

4.4 Actualizarea programului

Actualizarea regulată a sistemului constituie condiţia de bază pentru obţinerea nivelului maxim de securitate oferit de ESET Smart Security. Modulul Actualizare asigură faptul că programul este întotdeauna la zi. Acest lucru se efectuează în două moduri – prin actualizarea bazei de semnături şi prin actualizarea componentelor sistemului.

Informaţiile despre starea actualizării curente pot ﬁ găsite făcând clic pe Actualizare – inclusiv versiunea curentă a bazei de semnături şi informaţii despre necesitatea actualizării acesteia. În plus, sunt disponibile opţiunea de activare imediată a procesului de actualizare – Actualizare bază de semnături –, precum şi opţiunile de bază pentru setarea actualizării, cum ar ﬁ numele de utilizator şi parola pentru accesarea serverelor de actualizare ale ESET.

4.4.1 Setarea actualizării

Secţiunea de setare a actualizării speciﬁcă informaţiile despre sursa actualizării, precum serverele de actualizare şi datele de autentiﬁcare pentru aceste servere. În mod implicit, câmpul Server actualizare: este setat la Alegere automată. Această valoare asigură descărcarea automată a ﬁşierelor de actualizare din serverul de actualizare ESET luând în considerare încărcarea cea mai redusă a traﬁcului de reţea. Opţiunile pentru setarea actualizării sunt disponibile în arborele Setare avansată (F5), sub Actualizare.

Lista de servere de actualizare existente poate ﬁ accesată prin intermediul meniului vertical Server de actualizare: . Pentru aadăuga un server de actualizare nou, faceţi clic pe Editare... în secţiunea Setări actualizate pentru proﬁlul selectat şi apoi pe butonul Adăugare.

Autentiﬁcarea pentru serverele de actualizare se acordă prin Numele de utilizator şi Parola care au fost generate şi trimise utilizatorului de către ESET după achiziţionarea licenţei de produs.

De asemenea, fereastra cu informaţii conţine detalii precum data şi ora celei mai recente actualizări reuşite şi numărul bazei de viruşi. Această indicaţie numerică este o legătură activă către site -ul Web ESET, care listează toate semnăturile adăugate în cadrul actualizării date.

4.4.1.1 Proﬁlurile de actualizare

Pentru diverse conﬁguraţii de actualizare, puteţi crea proﬁluri de actualizare deﬁnite de utilizator care pot ﬁ folosite pentru o sarcină de actualizare dată. Crearea diverselor proﬁluri de actualizare este utilă în special pentru utilizatorii mobili, deoarece proprietăţile conexiunii Internet se modiﬁcă în mod de regulat. Modiﬁcând sarcina de actualizare, utilizatorii mobili pot speciﬁca faptul că dacă nu este posibilă actualizarea programului folosind conﬁguraţia speciﬁcată în Proﬁlul meu, actualizarea se va efectua folosind un proﬁl alternativ.

Meniul vertical Proﬁl selectat aﬁşează proﬁlul selectat curent. În mod implicit, această înregistrare este setată la opţiunea Proﬁlul meu. Pentru a crea un proﬁl nou, faceţi clic pe butonul Proﬁluri..., apoi pe butonul Adăugare şi introduceţi propriul dvs. Nume de proﬁl. La crearea unui proﬁl nou, puteţi copia setări dintr -un proﬁl existent selectându -l din meniul vertical Copiere setări din proﬁlul:

Selectaţi a treia opţiune, Întreabă înainte de a descărca componentele programului , pentru a vă asigura că programul îi va solicita utilizatorului conﬁrmarea de descărcare a actualizărilor componentelor programului în momentul în care astfel de actualizări sunt disponibile. În acest caz, va ﬁ aﬁşată o fereastră de dialog care conţine informaţii despre actualizările de componente de program disponibile, cu opţiunea de conﬁrmare sau refuzare a acestora. Dacă se conﬁrmă, actualizările sunt descărcate şi componentele de program noi vor ﬁ instalate.

Opţiunea implicită pentru o actualizare a componentelor programului este Întreabă înainte de a descărca componentele programului.

În cadrul setării proﬁlului, puteţi speciﬁca serverul de actualizare la care programul se va conecta pentru a descărca actualizări; poate ﬁ folosit orice server din lista de servere disponibile sau poate ﬁ adăugat un server nou. Lista de servere de actualizare existente poate ﬁ accesată prin intermediul meniului vertical Server de actualizare: . Pentru a adăuga un server de actualizare nou, faceţi clic pe Editare… în secţiunea Setări actualizate pentru proﬁlul selectat şi apoi pe butonul Adăugare.

4.4.1.2 Setarea actualizării avansate

Pentru a vizualiza secţiunea Setare actualizare avansată, faceţi

clic pe butonul Conﬁgurare.... Opţiunile pentru setarea actualizării

avansate includ conﬁgurarea modului de actualizare, a proxy ‑ului

HTTP, a LAN ‑ului şi a oglinzii.

4.4.1.2.1 Modul de actualizare

Fila Mod actualizare conţine opţiuni corelate cu actualizarea componentelor programului.

În secţiunea Actualizare componentă program sunt disponibile trei opţiuni:

• Nu actualiza niciodată componentele programului

• Actualizează întotdeauna componentele programului

• Întreabă înainte de a descărca componentele programului

Selectarea opţiunii Nu actualiza niciodată componentele programului asigură faptul că, după publicarea de către ESET a unei

actualizări noi de componentă de program, aceasta nu va ﬁ descărcată şi nicio actualizare de componentă de program nu va avea loc pe staţia de lucru dată. Opţiunea Actualizează întotdeauna componentele programului presupune faptul că actualizările componentelor programului vor ﬁ efectuate ori de câte ori este disponibilă o actualizare nouă pe serverele de actualizare ESET şi că se va face upgrade pentru componentele programului la versiunea descărcată.

După instalarea unei actualizări a componentelor programului, este necesar să reporniţi computerul pentru a asigura funcţionalitatea completă a tuturor modulelor. Secţiunea Reporneşte după upgrade componentă program vă permite să selectaţi una dintre următoarele trei opţiuni:

• Niciodată nu reporni computerul

• Solicită repornire computer dacă este necesar

• Dacă este necesar, reporneşte computerul fără notiﬁcare

Opţiunea implicită pentru repornire este Solicită repornire computer dacă este necesar. Selectarea celor mai adecvate opţiuni pentru

actualizările componentelor programului în cadrul ﬁlei Mod actualizare depinde de ﬁecare staţie de lucru în parte, deoarece acesta este locul unde urmează să se aplice aceste setări. Luaţi în considerare faptul că există diferenţe între staţii de lucru şi servere – de exemplu repornirea automată aserverului după un upgrade de program poate cauza deteriorări grave.

4.4.1.2.2 Serverul proxy

Pentru a accesa opţiunile serverului proxy pentru proﬁlul de actualizare dat: Faceţi clic pe Actualizare în arborele Setare avansată (F5) şi apoi faceţi clic pe butonul Setare... din dreapta secţiunii Setare actualizare avansată. Faceţi clic pe ﬁla Proxy HTTP şi selectaţi una dintre următoarele trei opţiuni:

• Utilizează setări globale server proxy

• Nu utiliza server proxy

• Conectare printr – un server proxy (conexiune deﬁnită de

proprietăţile conexiunii)

Selectarea opţiunii Utilizează setări globale server proxy presupune aplicarea tuturor opţiunilor de conﬁgurare a serverului proxy deja speciﬁcate în ramiﬁcaţia Diverse > Server proxy a arborelui Setare avansată.

Pentru a conﬁgura un astfel de cont, faceţi clic pe ﬁla LAN. Secţiunea

Conectare la LAN ca oferă opţiunile Cont de sistem (implicit), Utilizator curent şi Utilizator speciﬁcat.

Selectaţi opţiunea Nu utiliza server proxy pentru a deﬁni explicit nefolosirea niciunui server proxy pentru actualizarea ESET Smart Security.

Opţiunea Conectare printr ‑un server proxy trebuie aleasă dacă un server proxy urmează să ﬁe folosit pentru actualizarea ESET Smart Security şi acesta este diferit de serverul proxy speciﬁcat în setările globale (Diverse > Server proxy). În acest caz trebuie speciﬁcate setări suplimentare: adresa serverului proxy, portul de comunicare plus numele de utilizator şi parola pentru serverul proxy, dacă este necesar.

Această opţiune trebuie selectată şi dacă serverul proxy nu a fost setat global, dar modulul de actualizare a ESET Smart Security se va conecta la un server proxy.

Setarea implicită pentru serverul proxy este Utilizează setări globale

server proxy.

4.4.1.2.3 Conectarea la LAN

Atunci când actualizaţi dintr -un server local pe care se execută un sistem de operare bazat pe NT, autentiﬁcarea pentru ﬁecare conexiune în parte este necesară în mod implicit. În majoritatea cazurilor, un cont de sistem local nu deţine suﬁciente drepturi de acces pentru directorul Oglindă (care conţine copii ale ﬁşierelor de actualizare). În acest caz, introduceţi numele de utilizator şi parola în secţiunea de setare a actualizării sau speciﬁcaţi un cont existent din care programul va accesa serverul de actualizare (oglindă).

Selectaţi opţiunea Cont de sistem pentru a folosi contul de sistem pentru autentiﬁcare. În mod normal, nu are loc niciun proces de autentiﬁcare dacă nu există date de autentiﬁcare furnizate în secţiunea principală a setării de actualizare.

Pentru a vă asigura că programul se autorizează automat folosind contul unui utilizator conectat curent, selectaţi Utilizator curent. Dezavantajul acestei soluţii este acela că programul nu se poate conecta la serverul de actualizare dacă nu există niciun utilizator conectat curent.

Selectaţi Utilizator speciﬁcat dacă doriţi ca programul să folosească un anumit cont de utilizator pentru autentiﬁcare.

Opţiunea implicită pentru conexiunea LAN este Cont de sistem.

Avertisment:

Atunci când este activată ﬁe opţiunea Utilizator curent, ﬁe opţiunea Utilizator speciﬁcat, este posibil să apară o eroare la înlocuirea identităţii

din program cu cea a utilizatorului dorit. Din acest motiv vă recomandăm să introduceţi datele de autentiﬁcare în LAN în secţiunea principală a setării actualizării. În această secţiune, datele de autentiﬁcare trebuie introduse după cum urmează: nume_domeniu\utilizator (dacă acesta este un grup de lucru, introduceţi nume_grupdelucru\nume) şi parola utilizatorului. Atunci când actualizaţi din versiunea HTTP a serverului local, nu este necesară nicio autentiﬁcare.

4.4.1.2.4 Crearea copiilor de actualizare – oglindă

Accesarea oglinzii folosind un server HTTP intern

ESET Smart Security Business Edition permite utilizatorului să creeze copii ale ﬁşierelor de actualizare care pot ﬁ folosite pentru actualizarea altor staţii de lucru din reţea. Actualizarea staţiilor de lucru client dintr-o oglindă optimizează raportul de încărcare şi economiseşte lăţimea de bandă a conexiunii Internet.

Opţiunile de conﬁgurare a oglinzii serverului local pot ﬁ accesate (după adăugarea unei chei de licenţă valide în fereastra Manager de licenţe, amplasată în secţiunea Setare avansată a ESET Smart Security Business Edition) din secţiunea Setare actualizare avansată: (Pentru a accesa această secţiune, apăsaţi pe F5 şi faceţi clic pe Actualizare în arborele Setare avansată. Faceţi clic pe butonul Setare... de lângă Setare actualizare avansată: şi selectaţi ﬁla Oglindă).

Această conﬁguraţie este cea implicită şi este speciﬁcată în conﬁguraţia predeﬁnită a programului. Pentru a permite accesarea oglinzii utilizând serverul HTTP, navigaţi la secţiunea Setare

actualizare avansată (ﬁla Oglindă) şi selectaţi opţiunea Creare oglindă actualizare.

În secţiunea Setare avansată a ﬁlei Oglindă puteţi speciﬁca Portul de server unde va asculta serverul HTTP, precum şi tipul de Autentiﬁcare

utilizat de serverul HTTP. În mod implicit, Portul de server este setat la valoarea 2221. Opţiunea Autentiﬁcare deﬁneşte metoda de autentiﬁcare folosită pentru accesarea ﬁşierelor de actualizare. Următoarele opţiuni sunt disponibile: NICIUNA, De bază şi NTLM. Selectaţi opţiunea De bază pentru a folosi codarea base64 împreună cu autentiﬁcarea de bază cu nume de utilizator şi parolă. Opţiunea NTLM oferă o metodă de codiﬁcare sigură. Pentru autentiﬁcare se foloseşte numele de utilizator creat pe staţia de lucru care partajează ﬁşierele de actualizare. Setarea implicită este NICIUNA; aceasta permite accesul la ﬁşierele de actualizare fără a mai ﬁ nevoie de autentiﬁcare.

Avertisment:

Dacă doriţi să permiteţi accesul la ﬁşierele de actualizare prin intermediul serverului HTTP, directorul oglindă trebuie să ﬁe amplasat pe acelaşi computer cu instanţa ESET Smart Security care îl creează.

Primul pas în conﬁgurarea oglinzii este bifarea casetei de selectare Creare oglindă actualizare. Selectarea acestei opţiuni activează alte opţiuni de conﬁgurare a oglinzii, precum modul de accesare a ﬁşierelor de actualizare şi calea de actualizare către ﬁşierele oglindite.

Metodele de activare a oglinzii sunt descrise detaliat în capitolul următor, „Variante de accesare a oglinzii”. Momentan, reţineţi faptul că există două variante de bază pentru accesarea oglinzii – directorul cu ﬁşiere de actualizare poate ﬁ prezentat ca o oglindă a unui director partajat din reţea sau ca o oglindă a unui server HTTP.

Directorul dedicat stocării ﬁşierelor de actualizare pentru oglindă este deﬁnit în secţiunea Director pentru stocare ﬁşiere oglindite. Faceţi clic pe Director... pentru a răsfoi până la un director dorit din computerul local sau până la un director partajat din reţea. Dacă este necesară autorizarea pentru directorul speciﬁcat, datele acesteia trebuie furnizate în câmpurile Nume de utilizator şi Parolă. Numele de utilizator şi parola trebuie introduse în formatul domeniu/utilizator sau grup de lucru/utilizator. Reţineţi parolele corespunzătoare.

La speciﬁcarea conﬁguraţiei detaliate a oglinzii, puteţi preciza, de asemenea, versiunile de limbă pentru care doriţi să descărcaţi copiile de actualizare. Setarea versiunii de limbă poate ﬁ accesată din secţiunea Fişiere – Versiuni disponibile:.

4.4.1.2.4.1 Actualizarea din oglindă

Există două metode de bază de conﬁgurare a oglinzii – directorul cu ﬁşiere de actualizare poate ﬁ prezentat ca o oglindă a unui director partajat din reţea sau ca o oglindă a unui server HTTP.

După terminarea conﬁgurării oglinzii, accesaţi staţiile de lucru şi adăugaţi un server de actualizare nou cu formatul http://adresa_IP_a_serverului_ dvs:2221. Pentru a proceda astfel, urmaţi paşii de mai jos:

• Deschideţi Setare avansată ESET Smart Security şi faceţi clic pe

ramiﬁcaţia Actualizare.

• Faceţi clic pe Editare… în dreapta meniului vertical server de

actualizare şi adăugaţi un server nou folosind următorul format: http://adresa_IP_a_serverului_dvs:2221

• Selectaţi acest server adăugat recent în lista de servere de

actualizare.

Accesarea oglinzii prin intermediul partajărilor de sistem

Mai întâi trebuie creat un director partajat pe un dispozitiv local sau de reţea. La crearea directorului pentru oglindă, este necesar să furnizaţi acces la „scriere” utilizatorului care va salva ﬁşierele în director şi acces la "citire" tuturor utilizatorilor care vor actualiza ESET Smart Security din directorul oglindă.

Continuaţi cu conﬁgurarea accesului la oglindă în secţiunea Setare

actualizare avansată (ﬁla Oglindă) dezactivând opţiunea Furnizaţi ﬁşierele de actualizare prin serverul HTTP intern. Această opţiune

este activată implicit în pachetul de instalare a programului.

Dacă directorul partajat este amplasat pe un alt computer din reţea, trebuie să speciﬁcaţi date de autentiﬁcare pentru accesarea computerului respectiv. Pentru a speciﬁca datele de autentiﬁcare, deschideţi Setare avansată ESET Smart Security (F5) şi faceţi clic pe ramiﬁcaţia Actualizare. Faceţi clic pe butonul Setare... şi apoi pe ﬁla LAN. Această setare coincide cu cea pentru actualizare, care este descrisă în capitolul „Conectarea la LAN”.

4.4.2 Cum se creează sarcini de actualizare

Actualizările pot ﬁ declanşate manual selectând opţiunea Actualizare bază de semnături din fereastra cu informaţii care se aﬁşează după ce

faceţi clic pe opţiunea Actualizare din meniul principal.

De asemenea, actualizările pot ﬁ executate ca sarcini planiﬁcate – conﬁgurarea unei sarcini planiﬁcate se efectuează în Instrumente> Planiﬁcator. În mod implicit, următoarele sarcini sunt activate în ESET Smart Security:

• Actualizare automată periodică

După ﬁnalizarea conﬁgurării oglinzii, continuaţi cu staţiile de lucru şi setaţi \\UNC\CALE ca server de actualizare. Această operaţie poate ﬁ efectuată după cum urmează:

• Deschideţi Setare avansată ESET Smart Security (F5) şi faceţi clic

pe Actualizare

• Faceţi clic pe Editare... lângă Server de actualizare şi adăugaţi un

server nou utilizând formatul \\UNC\CALE.

• Selectaţi acest server adăugat recent în lista de servere de actualizare.

NOTĂ:

Pentru a asigura funcţionarea corespunzătoare, calea către directorul oglindă trebuie speciﬁcată ca o cale UNC. Este posibil ca actualizările din unităţile mapate să nu funcţioneze.

4.4.1.2.4.2 Depanarea problemelor la actualizarea din oglindă

În funcţie de metoda de accesare a directorului oglindă, este posibil să apară diverse tipuri de probleme. În majoritatea cazurilor, problemele apărute în timpul unei actualizări dintr -un server oglindă sunt cauzate de următoarele: speciﬁcarea incorectă a opţiunilor directorului oglindă, date de autentiﬁcare incorecte pentru directorul oglindă, conﬁgurarea incorectă pe staţii de lucru locale care încearcă să descarce ﬁşiere de actualizare din oglindă sau o combinaţie aacestor cauze. Aici vă oferim o prezentare a celor mai frecvente probleme care pot apărea în timpul unei actualizări din oglindă:

• ESET Smart Security raportează o eroare la conectarea la

serverul oglindă – probabil cauzată de speciﬁcarea incorectă

aserverului de actualizare (calea de reţea către directorul oglindă) din care staţiile de lucru locale descarcă actualizări. Pentru averiﬁca directorul, faceţi clic (în Windows) pe meniul Start, apoi pe Executare, introduceţi numele directorului şi faceţi clic pe OK. Trebuie să se aﬁşeze conţinutul directorului.

• Actualizare automată după conexiune dial‑up

• Actualizare automată după conectare utilizator

Fiecare dintre sarcinile de actualizare menţionate anterior pot ﬁ modiﬁcate pentru a corespunde cerinţelor dvs. În afară de sarcinile de actualizare implicite, puteţi crea noi sarcini de actualizare cu o conﬁguraţie deﬁnită de utilizator. Pentru detalii suplimentare despre crearea şi conﬁgurarea sarcinilor de actualizare, consultaţi capitolul „Planiﬁcatorul”.

4.5 Planiﬁcatorul

Planiﬁcatorul este disponibil dacă modul Avansat din ESET Smart Security este activat. Planiﬁcatorul poate ﬁ găsit în meniul principal al ESET Smart Security ca un submeniu al secţiunii Instrumente. Planiﬁcatorul conţine un rezumat al tuturor sarcinilor planiﬁcate şi proprietăţile conﬁgurării acestora, precum data şi ora predeﬁnite şi proﬁlul de scanare folosit.

• ESET Smart Security solicită un nume de utilizator şi

oparolă – probabil cauzată de introducerea incorectă a datelor

de autentiﬁcare (nume de utilizator şi parolă) în secţiunea de actualizare. Numele de utilizator şi parola sunt folosite pentru a acorda acces la serverul de actualizare, din care programul se actualizează automat. Asiguraţi –vă că datele de autentiﬁcare sunt corecte şi introduse în formatul corect. De exemplu domeniu/ nume de utilizator sau grup de lucru/nume de utilizator plus parolele corespunzătoare. Dacă serverul oglindă poate ﬁ accesat de „Oricine”, luaţi în considerare faptul că aceasta nu presupune acordarea accesului absolut tuturor utilizatorilor. „Oricine” nu presupune orice utilizator neautorizat, ci numai faptul că directorul respectiv poate ﬁ accesat de către toţi utilizatorii domeniului. În concluzie, dacă directorul poate ﬁ accesat de „Oricine”, va trebui, în continuare, să se introducă un nume de utilizator şi o parolă pentru domeniu în secţiunea de setare aactualizării.

• ESET Smart Security raportează o eroare la conectarea la

serverul oglindă – comunicarea prin portul deﬁnit pentru

accesarea versiunii HTTP a oglinzii este blocată.

În mod implicit, în Planiﬁcator se aﬁşează următoarele sarcini planiﬁcate:

• Actualizare automată periodică

• Actualizare automată după conexiune dial‑up

• Actualizare automată după conectare utilizator

• Veriﬁcare ﬁşiere cu pornire automată după conectare utilizator

• Veriﬁcare ﬁşiere cu pornire automată după actualizare cu

succes a bazei de semnături

Pentru a edita conﬁguraţia unei sarcini planiﬁcate existente (atât implicită, cât şi deﬁnită de utilizator), faceţi clic dreapta pe sarcină şi apoi clic pe Editare... sau selectaţi sarcina pe care doriţi să omodiﬁcaţi şi faceţi clic pe butonul Editare.

4.5.1 Scopul programării sarcinilor

Planiﬁcatorul gestionează şi lansează sarcini planiﬁcate cu conﬁguraţii şi proprietăţi predeﬁnite. Conﬁguraţia şi proprietăţile conţin informaţii precum data şi ora, precum şi proﬁluri speciﬁcate pentru folosire în timpul executării sarcinii.

4.5.2 Creare sarcini noi

Pentru a crea o sarcină nouă în Planiﬁcator, faceţi clic pe butonul Adăugare... sau faceţi clic dreapta şi selectaţi Adăugare... din meniul contextual. Sunt disponibile cinci tipuri de sarcini planiﬁcate:

• Rulare aplicaţie externă

• Mentenanţa ﬁşierelor log

• Veriﬁcare ﬁşier la pornire sistem

• Scanare computer la cerere

• Actualizare

Va apărea o fereastră de dialog care vă permite să alegeţi proﬁluri de utilizat pentru sarcina planiﬁcată. Aici puteţi speciﬁca un proﬁl principal şi unul proﬁl alternativ; acesta din urmă se foloseşte în cazul în care sarcina nu poate ﬁ ﬁnalizată folosind proﬁlul principal. Conﬁrmaţi făcând clic pe OK în fereastra Actualizare proﬁluri. Sarcina planiﬁcată nouă va ﬁ adăugată la lista de sarcini planiﬁcate curente.

4.6 Carantina

Sarcina principală a carantinei este stocarea în siguranţă a ﬁşierelor infectate. Fişierele trebuie plasate în carantină dacă nu pot ﬁ curăţate, dacă ştergerea acestora nu prezintă siguranţă sau nu este recomandată sau dacă acestea sunt detectate în mod fals de ESET Smart Security.

Utilizatorul poate alege să plaseze în carantină orice ﬁşier doreşte. Acest lucru se recomandă în cazul în care un ﬁşier se comportă suspect, dar nu este detectat de scannerul antivirus. Fişierele plasate în carantină pot ﬁ trimise pentru analiză către laboratoarele ESET de viruşi.

Deoarece Scanare computer la‑cerere şi Actualizare sunt sarcinile planiﬁcate utilizate cel mai frecvent, vă vom explica modul de adăugare a unei sarcini de actualizare noi.

În meniul vertical Sarcină programată: selectaţi Actualizare. Faceţi clic pe Următorul şi introduceţi numele sarcinii în câmpul Nume sarcină: Selectaţi frecvenţa de efectuare a sarcinii. Următoarele opţiuni sunt disponibile: O dată, Repetat, Zilnic, Săptămânal şi Declanşat‑de eveniment. În funcţie de frecvenţa selectată, vi se vor solicita diverşi parametri de actualizare. În continuare deﬁniţi acţiunea de efectuat în cazul în care sarcina nu poate ﬁ efectuată sau ﬁnalizată la ora planiﬁcată. Sunt disponibile următoarele trei opţiuni:

• Aşteaptă până la următoarea oră programată

• Execută sarcina cât de curând posibil

• Execută sarcina imediat dacă intervalul scurs de la ultima

execuţie a sarcinii depăşeşte intervalul speciﬁcat (intervalul poate ﬁ deﬁnit imediat utilizând caseta de deﬁlare Interval sarcină)

În pasul următor este aﬁşată o fereastră cu un rezumat al informaţiilor despre sarcina planiﬁcată curent; opţiunea Executare sarcină cu parametri speciﬁci trebuie activată automat. Faceţi clic pe butonul Terminare.

Fişierele stocate în directorul carantinei pot ﬁ vizualizate într – un tabel care aﬁşează data şi ora plasării în carantină, calea către locaţia iniţială a ﬁşierului infectat, dimensiunea acestora exprimată în octeţi, motivul (adăugat de utilizatorul… şi numărul de ameninţări (de exemplu dacă există o arhivă care conţine mai multe inﬁltrări).

4.6.1 Plasarea ﬁşierelor în carantină

Programul plasează automat în carantină ﬁşiere şterse (dacă nu aţi revocat această opţiune în fereastra de alertă). Dacă doriţi, puteţi plasa manual în carantină orice ﬁşier suspect făcând clic pe butonul

Carantină.... În acest caz, ﬁşierul iniţial nu este eliminat din locaţia

sa iniţială. Meniul contextual poate ﬁ folosit, de asemenea, în acest scop – faceţi clic dreapta în fereastra carantinei şi selectaţi opţiunea

Adăugare...

4.6.2 Restaurarea din Carantină

Fişierele aﬂate în carantină pot ﬁ ulterior restaurate în locaţia de origine. Folosiţi caracteristica Restaurare; aceasta este disponibilă din meniul contextual făcând clic dreapta pe ﬁşierul dat în fereastra carantinei. De asemenea, meniul contextual oferă opţiunea Restaurare în, care vă permite să restauraţi ﬁşiere într – o altă locaţie decât cea din care au fost şterse.

NOTĂ:

Dacă programul a plasat din greşeală în carantină un ﬁşier nepericulos, excludeţi ﬁşierul respectiv din procesul de scanare după restaurarea şi trimiterea acestuia către Serviciul pentru clienţi ESET.

4.6.3 Trimiterea ﬁşierului din Carantină

Dacă aţi plasat în carantină un ﬁşier suspect care nu a fost detectat de program sau dacă un ﬁşier a fost evaluat ca infectat în mod incorect (de exemplu prin analiza euristică a codului) şi ulterior a fost plasat în carantină, trimiteţi ﬁşierul la laboratorul ESET de viruşi. Pentru a trimite un ﬁşier din carantină, faceţi clic dreapta pe acesta şi selectaţi

Trimitere spre analiză din meniul contextual.

4.7 Fişiere log

2. Evenimente – această opţiune este concepută pentru

administratori de sistem şi utilizatori pentru a rezolva probleme. Toate acţiunile importante efectuate de ESET Smart Security sunt înregistrate în logurile de evenimente.

3. Scanare computer la‑cerere – în această fereastră sunt aﬁşate

rezultatele tuturor scanărilor ﬁnalizate. Faceţi dublu clic pe orice înregistrare pentru a vizualiza detalii despre scanarea la cerere respectivă.

4. Log protecţie ﬁrewall ESET – conţine înregistrări despre toate datele

detectate şi legate de protecţia ﬁrewall. Analiza logului protecţiei ﬁrewall vă poate ajuta să detectaţi la timp încercările de pătrundere în sistem, pentru a preveni accesul neautorizat la sistemul dvs.

În ﬁecare secţiune, informaţiile aﬁşate pot ﬁ copiate direct în clipboard selectând înregistrarea şi făcând clic pe butonul Copiere. Pentru aselecta înregistrări multiple, folosiţi tastele CTRL şi SHIFT.

4.7.1 Mentenanţa ﬁşierelor log

Conﬁgurarea scrierii în log a ESET Smart Security poate ﬁ accesată din fereastra principală a programului. Faceţi clic pe Setare > Intrare în tot arborele de setare avansată... > Instrumente > Fişiere log. Puteţi speciﬁca următoarele opţiuni pentru ﬁşiere log:

• Şterge automat înregistrările: înregistrările din log mai vechi

decât numărul de zile speciﬁcat se şterg automat

• Optimizează automat ﬁşierele de log: activează defragmentarea

automată a ﬁşierelor log dacă se depăşeşte procentajul de înregistrări nefolosite speciﬁcat

Fişierele log conţin informaţii despre toate evenimentele importante de program ce au avut loc şi oferă o prezentare a ameninţărilor detectate. Scrierea în log reprezintă un instrument esenţial pentru analiza sistemului, detectarea ameninţărilor şi depanare. Scrierea în log se efectuează activ în fundal, fără interacţiunea utilizatorului. Informaţiile sunt înregistrate în funcţie de setările actuale privind detaliile de log. Este posibilă vizualizarea mesajelor text şi a logurilor direct din mediul ESET Smart Security, dar şi în loguri arhivă.

• Detalii minime la scriere în log: speciﬁcă nivelul de detaliere la

scrierea în log. Opţiuni disponibile:

– Erori critice – se scriu în log numai erorile critice (erori la

pornirea protecţiei antivirus, a protecţiei ﬁrewall etc...)

– Erori – se înregistrează numai mesaje „Eroare la descărcarea

ﬁşierului” plus erori critice

– Avertismente – se înregistrează erori critice şi mesaje de

eroare şi de avertisment

– Înregistrări de informare – se înregistrează mesaje de

informare, inclusiv mesaje de actualizare cu succes, plus toate înregistrările de mai sus

– Înregistrări de diagnosticare – se scriu în log informaţii

necesare pentru setarea amănunţită a programului şi înregistrările de mai sus

Fişierele log sunt accesibile în fereastra principală a ESET Smart Security, după ce faceţi clic pe Instrumente > Fişiere log. Selectaţi tipul dorit de log utilizând meniul vertical Log: din partea de sus aferestrei. Sunt disponibile următoarele loguri:

1. Ameninţări detectate – utilizaţi această opţiune pentru a vizualiza toate informaţiile despre evenimente legate de detectarea inﬁltrărilor.

4.8 Interfaţa pentru utilizator

Opţiunile de conﬁgurare a interfeţei pentru utilizator din ESET Smart Security pot ﬁ modiﬁcate astfel încât să puteţi adapta mediul de lucru la cerinţele personale. Aceste opţiuni de conﬁgurare pot ﬁ accesate din ramiﬁcaţia Interfaţă utilizator a arborelui Setare avansată ESET Smart Security.

Secţiunea Elemente interfaţă utilizator permite utilizatorilor să comute, dacă doresc, la modul Avansat. Modul Avansat aﬁşează setări mai detaliate şi controale suplimentare din ESET Smart Security.

Opţiunea Interfaţă graﬁcă utilizator trebuie dezactivată în cazul în care elementele graﬁce diminuează performanţa computerului sau cauzează alte probleme. De asemenea, interfaţa graﬁcă poate ﬁ dezactivată pentru utilizatorii cu probleme de vedere, deoarece este posibil ca aceasta să intre în conﬂict cu aplicaţii speciale folosite pentru citirea textului aﬁşat pe ecran.

Dacă doriţi să dezactivaţi fereastra de startare ESET Smart Security, dezactivaţi opţiunea Aﬁşare fereastră de startare la pornire.

În partea de sus a ferestrei principale a programului ESET Smart Security există un meniu standard care poate ﬁ activat sau dezactivat în funcţie de opţiunea Utilizare meniu standard.

Dacă opţiunea Aﬁşare sfaturi ecran este activată, se va aﬁşa scurtă descriere a oricărei opţiuni dacă se va deplasa cursorul pe aceasta. Opţiunea Selectare element de control activ va determina evidenţierea de către sistem a oricărui element care se aﬂă curent sub zona activă a cursorului mouse -ului. Elementul evidenţiat va ﬁ activat după un clic de mouse.

Pentru a scădea sau a creşte viteza efectelor animate, selectaţi opţiunea Utilizare controale animate şi deplasaţi bara de glisareViteză spre stânga sau spre dreapta.

Pentru a activa utilizarea de pictograme animate pentru aﬁşarea progresului diverselor operaţii, bifaţi caseta de selectare Utilizare

pictograme animate.... Dacă doriţi ca programul să emită un sunet

dacă are loc un eveniment important, selectaţi opţiunea Utilizare

semnal acustic.

4.8.1 Alerte şi notiﬁcări

Secţiunea Setare alerte şi notiﬁcări din interfaţa pentru utilizator vă permite să conﬁguraţi modul de tratare a mesajelor de alertă şi anotiﬁcărilor de sistem în ESET Smart Security 4.

Primul element este Aﬁşare alerte. Dezactivarea acestei opţiuni va revoca toate ferestrele de alertă; această acţiune este adecvată numai pentru un număr limitat de situaţii speciﬁce. Pentru majoritatea utilizatorilor, recomandăm păstrarea opţiunii implicite (Activat).

Pentru a închide automat ferestre pop-up după o anumită perioadă de timp, selectaţi opţiunea Închide automat casetele de mesaje după (sec.). Dacă nu sunt închise manual de către utilizator, ferestrele de alertă sunt închise automat după expirarea perioadei de timp speciﬁcate.

Notiﬁcările de pe desktop şi sfaturile balon au rol exclusiv informativ şi nu necesită sau oferă interacţiune cu utilizatorul. Acestea sunt aﬁşate în zona de notiﬁcare din partea din dreapta -jos a ecranului. Pentru a activa aﬁşarea notiﬁcărilor pe desktop, selectaţi opţiunea Aﬁşare notiﬁcări pe desktop. Opţiuni mai detaliate – durata de aﬁşare a notiﬁcărilor şi transparenţa ferestrelor pot ﬁ modiﬁcate

făcând clic pe butonul Conﬁgurare notiﬁcări... . Pentru a previzualiza

comportamentul notiﬁcărilor, faceţi clic pe butonul Previzualizare. Pentru a conﬁgura durata de aﬁşare a sfaturilor balon, accesaţi opţiunea Aﬁşare sfaturi balon în bara de activităţi (sec.).

Caracteristicile interfeţei pentru utilizator includ, de asemenea, opţiunea de protejare prin parolă a parametrilor de setare ai programului ESET Smart Security. Această opţiune este amplasată în submeniul Protecţie setări din interfaţa pentru utilizator. Pentru aoferi securitate maximă sistemului dvs., este esenţial ca programul să ﬁe conﬁgurat corect. Modiﬁcările neautorizate pot cauza pierderea de date importante. Pentru a seta o parolă pentru protejarea parametrilor de setare, faceţi clic pe Introduceţi parola…

Faceţi clic pe Setare avansată... pentru a introduce opţiuni suplimentare de setare a alertelor şi notiﬁcărilor, inclusiv Aﬁşează numai notiﬁcările care necesită intervenţia utilizatorului. Această opţiune vă permite să activaţi/dezactivaţi aﬁşarea alertelor şi anotiﬁcărilor care nu necesită interacţiunea cu utilizatorul. Selectaţi Aﬁşează numai notiﬁcările care necesită intervenţia utilizatorului la executarea aplicaţiei în modul ecran complet pentru a anula toate notiﬁcările neinteractive. În meniul Detalii minime pentru evenimente de aﬁşat puteţi selecta nivelul iniţial de gravitate a alertelor şi notiﬁcărilor de aﬁşat.

Cea din urmă caracteristică a acestei secţiuni este speciﬁcarea de adrese de notiﬁcări într -un mediu multi -utilizator. Câmpul La sistemele multi – utilizator, aﬁşează notiﬁcările pe ecranul utilizatorului: permite utilizatorului să deﬁnească numele persoanelor care vor primi notiﬁcări importante de la ESET Smart Security 4. În mod normal, aceste persoane trebuie să ﬁe administratori de sistem sau de reţea. Această opţiune este utilă în special pentru servere terminale, cu condiţia ca toate notiﬁcările de sistem să ﬁe trimise administratorului.

4.9.1 Fişierele suspecte

Fila Fişiere suspecte vă permite să conﬁguraţi modul în care ameninţările sunt trimise la laboratorul ESET pentru analiză.

Dacă găsiţi un ﬁşier suspect, îl puteţi trimite pentru analiză la laboratoarele noastre de viruşi. Dacă se dovedeşte că acesta este o aplicaţie malware, detectarea lui va ﬁ adăugată la următoarea actualizare a semnăturilor.

4.9 ThreatSense.Net

ThreatSense.Net Early Warning System este un instrument care informează imediat şi în permanenţă compania ESET despre inﬁltrări noi. Instrumentul bidirecţional ThreatSense.Net Early Warning System are un singur scop – să îmbunătăţească protecţia pe care v -o putem oferi. Modul optim de a ne asigura că descoperim ameninţări noi imediat ce apar este de a ne „conecta” la cât mai mulţi clienţi posibil şi de a -i folosi ca pe „pionieri” în descoperirea ameninţărilor. Există două opţiuni:

1. Puteţi decide să nu activaţi ThreatSense.Net Early Warning System. Nu veţi pierde nicio funcţionalitate din software şi veţi dispune în continuare de cea mai bună protecţie pe care v-oputem oferi.

2. Puteţi conﬁgura Early Warning System pentru a trimite informaţii anonime despre ameninţări noi şi despre locaţia codului acestora într -un singur ﬁşier. Fişierul poate ﬁ trimis la ESET pentru analiză detaliată. Studierea acestor ameninţări va ajuta ESET să îşi actualizeze propriile capacităţi de detectare. ThreatSense.Net Early Warning System va colecta informaţii despre computerul dvs. corelate cu ameninţările nou detectate. Este posibil ca aceste informaţii să includă un eşantion sau o copie a ﬁşierului în care apare ameninţarea, calea către ﬁşierul respectiv, numele ﬁşierului, informaţii despre dată şi oră, procesul cu ajutorul căruia ameninţarea a apărut pe computerul dvs. şi informaţii despre sistemul de operare al computerului. Este posibil ca unele dintre aceste informaţii să includă informaţii personale despre utilizatorul computerului, precum nume de utilizator dintr -o cale de director etc.

Deoarece există şansa ca în acest mod să se divulge ocazional unele informaţii despre dvs. şi computerul dvs. laboratorului nostru de ameninţări de la ESET, aceste informaţii nu vor ﬁ folosite în NICIUN alt scop decât cel de a răspunde imediat la ameninţări noi.

În mod implicit, ESET Smart Security se conﬁgurează astfel încât să solicite acordul înainte de trimiterea ﬁşierelor suspecte pentru analiză detaliată către laboratorul ESET de ameninţări. Trebuie reţinut faptul că ﬁşierele cu anumite extensii, precum .doc sau .xls, sunt excluse întotdeauna din procesul de trimitere, chiar dacă este posibil ca în acestea să ﬁe detectate ameninţări. De asemenea, puteţi adăuga alte extensii, în cazul în care există anumite ﬁşiere pe care dvs. sau organizaţia dvs. doreşte să evite să le trimită.

Setarea ThreatSense.Net este accesibilă din arborele de setare avansată, în Instrumente > ThreatSense.Net. Bifaţi caseta de selectare Activează ThreatSense.Net Early Warning System . Acest lucru vă va permite să activaţi instrumentul; apoi faceţi clic pe butonul Setare avansată.

Trimiterea de ﬁşiere poate ﬁ setată să ﬁe efectuată automat, fără solicitare. Dacă această opţiune este selectată, ﬁşierele suspecte sunt trimise în fundal. Dacă doriţi să ştiţi ce ﬁşiere au fost trimise pentru analiză şi să conﬁrmaţi trimiterea, selectaţi opţiunea Întreabă înainte de a trimite.

Dacă nu doriţi să ﬁe trimis niciun ﬁşier, selectaţi Nu trimite pentru analiză. Reţineţi că netrimiterea ﬁşierelor pentru analiză nu afectează trimiterea de informaţii statistice către ESET. Informaţiile statistice sunt conﬁgurate în secţiunea de setare aferentă acestora, descrisă în capitolul următor.

Momentul trimiterii

Fişierele suspecte vor ﬁ trimise către laboratoarele ESET pentru analiză cât mai curând posibil. Această acţiune este recomandată dacă este disponibilă o conexiune Internet permanentă; în această situaţie ﬁşierele suspecte pot ﬁ trimise fără întârziere. Cealaltă opţiune este trimiterea ﬁşierelor suspecte în timpul actualizării. Dacă această opţiune este selectată, ﬁşierele suspecte vor ﬁ colectate şi încărcate în serverele Early Warning System în timpul unei actualizări.

Filtru de excluderi

Nu toate ﬁşierele trebuie trimise pentru analiză. Filtrul de excluderi vă permite să excludeţi anumite ﬁşiere/directoare din procesul de trimitere. De exemplu, poate ﬁ utilă excluderea ﬁşierelor care pot cuprinde informaţii potenţial conﬁdenţiale, precum documente sau foi de calcul. Cele mai obişnuite tipuri de ﬁşiere sunt excluse în mod implicit (Microsoft Oce, OpenOce). Dacă doriţi, puteţi extinde lista de ﬁşiere excluse.

Email ‑ul de contact

Email -ul de contact este trimis la ESET împreună cu ﬁşierele suspecte şi poate ﬁ utilizat pentru a vă contacta, dacă pentru analiză sunt necesare informaţii suplimentare despre ﬁşierele trimise. Reţineţi că veţi primi un răspuns de la ESET numai dacă sunt necesare informaţii suplimentare.

4.9.2 Statistica

ThreatSense.Net Early Warning System colectează informaţii anonime despre computerul dvs. corelate cu ameninţările recent detectate. Aceste informaţii pot include numele inﬁltrării, data şi ora la care aceasta a fost detectată, versiunea de ESET Smart Security, versiunea sistemului de operare al computerului dvs. şi setările regionale. În mod normal, statisticile sunt trimise către serverele ESET o dată sau de două ori pe zi.

Un exemplu de pachet statistic trimis:

# utc_time=2005‑04‑14 07:21:28 # country=“România“ # language=“ROMÂNĂ“ # osver=5.1.2600 NT # engine=5417 # components=2.50.2 # moduleid=0x4e4f4d41 # lesize=28368 # lename=C:\Documents and Settings\Administrator\ Local Settings\Temporary Internet Files\Content.IE5\ C14J8NS7\rdgFR1463[1].exe

Momentul trimiterii

În secţiunea Momentul trimiterii puteţi deﬁni momentul în care vor ﬁ trimise informaţiile statistice. Dacă alegeţi să trimiteţi Cât de curând posibil, informaţiile statistice vor ﬁ trimise imediat după creare. Această setare este adecvată situaţiei în care este disponibilă o conexiune Internet permanentă. Dacă se selectează În timpul actualizării, informaţiile statistice vor ﬁ păstrate şi trimise împreună în timpul următoarei actualizări.

În cazul în care există ﬁşiere care aşteaptă să ﬁe trimise, butonul Trimitere acum este activat în această fereastră de setare. Faceţi clic pe acest buton dacă doriţi să trimiteţi imediat şi informaţiile statistice.

Bifaţi caseta de selectare Activare înregistrare în jurnal pentru aactiva înregistrarea trimiterii de ﬁşiere şi informaţii statistice. După ﬁecare trimitere a unui ﬁşier suspect sau a unei informaţii statistice, se creează o înregistrare în logul de evenimente.

4.10 Administrarea la distanţă

Administrarea la distanţă este un instrument eﬁcient pentru întreţinerea politicii de siguranţă şi pentru obţinerea unei prezentări generale a gestionării securităţii în cadrul reţelei. Aceasta este utilă în special când este aplicată la reţele mai mari. Pe lângă faptul că administrarea la distanţă sporeşte nivelul securităţii, aceasta facilitează folosirea administrării ESET Smart Security pe staţiile de lucru client.

4.9.3 Trimiterea

În această secţiune, puteţi alege mijloacele de trimitere a informaţiilor statistice: prin Administrare la distanţă (ESET Remote Administrator) sau direct la ESET. Dacă doriţi să ﬁţi sigur că ﬁşierele suspecte şi informaţiile statistice sunt trimise la ESET, selectaţi opţiunea Prin intermediul Administrare la distanţă sau direct către ESET. Dacă această opţiune este selectată, ﬁşierele şi statisticile sunt trimise prin toate mijloacele disponibile. Trimiterea ﬁşierelor suspecte prin Administrare la distanţă presupune trimiterea ﬁşierelor şi statisticilor către serverul de administrare la distanţă, care ca asigura trimiterea ulterioară a acestora către laboratoarele ESET de viruşi. Dacă este selectată opţiunea Direct la ESET toate ﬁşierele suspecte şi informaţiile statistice sunt trimise la laboratorul ESET de viruşi direct din program.

Opţiunile de setare a administrării la distanţă sunt disponibile în fereastra principală a programului ESET Smart Security. Faceţi clic pe

Setare > Intrare în tot arborele de setare avansată... > Diverse > Administrare la distanţă.

Fereastra Setare oferă activarea modului Administrare la distanţă, care poate ﬁ realizată selectând în prealabil caseta de selectare Conectare la serverul de administrare la distanţă. Apoi puteţi accesa celelalte opţiuni descrise mai jos:

• Adresă server – adresa de reţea a serverului pe care este instalată

aplicaţia de server de administrare la distanţă.

• Port – acest câmp conţine un port de server predeﬁnit utilizat

pentru conexiune. Vă recomandăm să lăsaţi setarea de port predeﬁnită, şi anume 2222.

• Interval de conectare la server (min.) – aceasta indică frecvenţa

cu care ESET Smart Security se va conecta la serverul ERA pentru a trimite datele. Cu alte cuvinte, informaţiile sunt trimise la intervale de timp deﬁnite aici. Dacă aceasta este setată la 0, informaţiile vor ﬁ trimise la ﬁecare 5 secunde.

• Administrare la distanţă necesită autentiﬁcare – vă permite să

introduceţi o parolă pentru conectarea la serverul de administrare la distanţă, dacă este necesar.

Faceţi clic pe OK pentru a conﬁrma modiﬁcările şi pentru a aplica setările. ESET Smart Security va utiliza aceste setări pentru a se conecta la serverul la distanţă.

4.11 Licenţa

Ramiﬁcaţia Licenţă vă permite să gestionaţi cheile de licenţă pentru ESET Smart Security şi pentru alte produse ESET precum ESET Remote Administrator, ESET NOD32 for Microsoft Exchange etc. După achiziţionare, cheile de licenţă sunt livrate împreună cu numele dvs. de utilizator şi parola. Pentru a adăuga/elimina o cheie de licenţă, faceţi clic pe butonul corespunzător din fereastra Manager de licenţe. Managerul de licenţe poate ﬁ accesat din arborele Setare avansată, sub Diverse > Licenţe.

Cheia de licenţă este un ﬁşier text care conţine informaţii despre produsul achiziţionat: proprietarul acestuia, numărul de licenţe şi data expirării.

Fereastra Manager de licenţe permite utilizatorului să încarce şi să vizualizeze conţinutul unei chei de licenţă folosind butonul Adăugare– informaţiile conţinute sunt aﬁşat în manager. Pentru aşterge ﬁşiere de licenţă din listă, faceţi clic pe Eliminare.

Dacă o cheie de licenţă a expirat şi sunteţi interesat să achiziţionaţi o reînnoire, faceţi clic pe butonul Order – veţi ﬁ redirecţionat către magazinul nostru online.

5. Utilizatorii avansaţi

Acest capitol descrie caracteristici ale ESET Smart Security care pot ﬁ utile utilizatorilor mai avansaţi. Opţiunile de setare pentru aceste caracteristici pot ﬁ accesate numai în modul Avansat. Pentru a comuta la modul Avansat, faceţi clic pe Comutare în modul Avansat din colţul din stânga –jos al ferestrei principale a programului sau apăsaţi combinaţia de taste CTRL + M.

5.1 Setarea serverului proxy

În ESET Smart Security, setarea serverului proxy este disponibilă în două secţiuni diferite din structura arborelui Setare avansată.

În primul rând, setările pentru serverul proxy pot ﬁ conﬁgurate în Diverse > Server proxy. Speciﬁcând serverul proxy la acest nivel, deﬁniţi setările globale ale serverului proxy pentru toate componentele ESET Smart Security. Aceşti parametri vor ﬁ utilizaţi de toate modulele care necesită conectare la Internet.

Pentru a speciﬁca setările serverului proxy pentru acest nivel, bifaţi caseta de selectare Utilizează server proxy şi apoi introduceţi adresa serverului proxy în câmpul Server proxy: şi numărul portului serverului proxy.

În cazul în care comunicarea cu serverul proxy necesită autentiﬁcare, bifaţi caseta de selectare Serverul proxy necesită autentiﬁcare şi introduceţi un nume de utilizator şi o parolă valide în câmpurile respective. Faceţi clic pe butonul Detectează server proxy pentru a detecta automat şi introduce setările de server proxy. Parametrii speciﬁcaţi în Internet Explorer vor ﬁ copiaţi. Reţineţi că această caracteristică nu regăseşte date de autentiﬁcare (nume de utilizator şi parolă); acestea trebuie furnizate de către utilizator.

De asemenea, setările de server proxy pot ﬁ stabilite în secţiunea Setare actualizare avansată (ramiﬁcaţia Actualizare a arborelui Setare avansată). Această setare se aplică pentru proﬁlul de actualizare dat şi este recomandat pentru laptopuri, deoarece acestea primesc adesea actualizări de semnături din diverse locaţii. Pentru mai multe informaţii despre această setare, consultaţi secţiunea 4.4, „Actualizarea sistemului”.

5.2 Importul/Exportul setărilor

Exportul şi importul conﬁguraţiei curente a programului ESET Smart Security sunt disponibile în meniul Avansat

Exportul şi importul utilizează tipul de ﬁşier .xml. Exportul şi importul sunt utile atunci când trebuie să efectuaţi backup pentru conﬁguraţia curentă a programului ESET Smart Security în vederea utilizării ulterioare (din diverse motive) a acestei conﬁguraţii. De asemenea, opţiunea de export al setărilor va ﬁ apreciată de persoanele care doresc să utilizeze conﬁguraţiile lor preferate pentru programul ESET Smart Security pe mai multe sisteme – nu trebuie decât să importe propriul ﬁşier .xml.

5.2.1 Exportul setărilor

Exportul conﬁguraţiei se efectuează foarte uşor. Dacă doriţi să salvaţi conﬁguraţia curentă a programului ESET Smart Security, faceţi clic pe

Setare > Import şi export setări.... Selectaţi opţiunea Export setări

şi introduceţi numele ﬁşierului de conﬁgurare. Utilizaţi browserul pentru a selecta o locaţie de pe computerul dvs. unde doriţi să salvaţi ﬁşierul de conﬁgurare.

5.2.2 Importul setărilor

Paşii care trebuie urmaţi pentru importul setărilor sunt foarte similari. Din nou, selectaţi Import şi export setări şi apoi selectaţi opţiunea Import setări. Faceţi clic pe butonul ... şi răsfoiţi după ﬁşierul de conﬁgurare pe care doriţi să -l importaţi.

5.3 Linie de comandă

Modulul Antivirus al ESET Smart Security poate ﬁ lansat prin intermediul liniei de comandă - manual (cu ajutorul comenzii „ecls”) sau cu ajutorul unui ﬁşier de comenzi (“bat”).

Parametrii şi switch-urile următoare pot ﬁ folosite la executarea scanerrului la cerere din linia de comandă:

Opţiuni generale:

– help aﬁşare ajutor şi părăsire – version aﬁşare informaţii versiune şi părăsire – base-dir = FOLDER încărcare module din DIRECTOR – quar-dir = FOLDER DIRECTOR carantină – aind aﬁşare indicator activitate

Loguri:

– log-ﬁle = FIŞIER rezultat log în FIŞIER – log-rewrite suprascriere ﬁşier rezultat

(valoarea implicită – adăugare) – log-all scriere în log inclusiv ﬁşiere curate – no-log-all nu se scriu în log ﬁşiere curate

(implicit)

Coduri posibile de ieşire din scanare:

Ţinte:

– ﬁles scanare ﬁşiere (implicit) – no-ﬁles nu se scanează ﬁşiere – boots scanare sectoare de boot (implicit) – no-boots nu se scanează sectoare de boot – arch scanare arhive (implicit) – no-arch nu se scanează arhive – max-archive-level = NIVEL NIVEL maxim arhive – scan-timeout = LIMITĂ scanare arhivă cel mult LIMITĂ

secunde. Dacă durata scanării atinge această limită, scanarea arhivei este oprită şi va continua cu ﬁşierul următor

– max-arch-size = scanează numai primii

DIMENSIUNE DIMENSIUNE octeţi din arhive

(implicit 0 = nelimitat) – mail scanare ﬁşiere email – no-mail nu se scanează ﬁşiere email – sfx scanare arhive SFX – no-sfx nu se scanează arhive SFX – rtp scanare pachete de rutină – no-rtp nu se scanează pachete de rutină – exclude = DIRECTOR excludere DIRECTOR de la scanare – subdir scanare subdirectoare (implicit) – no-subdir nu se scanează subdirectoare – max-subdir-level = NIVEL NIVEL maxim de veriﬁcare în

subdirector (implicit 0 = nelimitat) – symlink urmare legături simbolice (implicit) – no-symlink ignorare legături simbolice – ext-remove = EXTENSII – ext-exclude = EXTENSII excludere EXTENSII delimitate prin

două puncte din procesul de scanare

Metode:

– adware scanare pentru detectare adware/

spyware/riskware – no-adware nu se scanează pentru detectare

adware/spyware/riskware – unsafe scanare pentru detectare aplicaţii

potenţial nesigure – no-unsafe nu se scanează pentru detectare

aplicaţii potenţial nesigure – unwanted scanare pentru detectare aplicaţii

potenţial nedorite – no-unwanted nu se scanează pentru detectare

aplicaţii potenţial nedorite – pattern folosire semnături – no-pattern nu se folosesc semnături – heur activare euristică – no-heur dezactivare euristică – adv-heur activare euristică avansată – no-adv-heur dezactivare euristică avansată

0 – nu a fost găsită nici o ameninţare 1 – ameninţare găsită, dar nu a fost curăţată 10 – unele ﬁşiere au rămas infectate 101 – eroare arhivă 102 – eroare accesare 103 – eroare internă

NOTĂ: Codurile de ieşire a căror valoare este mai mare decât 100semniﬁcă faptul că ﬁşierul nu a fost scanat şi, din acest motiv, esteposibil să ﬁe infectat.

5.4 ESET SysInspector

ESET SysInspector este o aplicaţie care inspectează în profunzime computerul şi aﬁşează datele adunate într -un mod cuprinzător. Informaţii precum aplicaţiile şi driverele instalate, conexiunile de reţea sau înregistrările importante în registry vă pot ajuta să investigaţi comportamentul suspect al sistemului datorat incompatibilităţii de software sau hardware sau cel datorat infecţiei cu cod malware.

Puteţi găsi două variante de SysInspector în portofoliul ESET. Aplicaţia portabilă (SysInspector.exe) poate ﬁ descărcată gratuit de pe site -ul Web ESET. Varianta integrată este inclusă în ESET Smart Security 4. Pentru a deschide secţiunea SysInspector, activaţi modul de aﬁşare Avansat în colţul din stânga –jos şi faceţi clic pe Instrumente > SysInspector. Ambele variante au funcţionalităţi identice şi aceleaşi comenzi de program. Singura diferenţă constă în modul de gestionare a rezultatelor. Aplicaţia portabilă vă permite să exportaţi un instantaneu al sistemului într -un ﬁşier XML şi apoi să -l salvaţi pe hard disk. De asemenea, acest lucru este posibil şi în varianta SysInspector integrată. Suplimentar, aveţi posibilitatea să stocaţi în mod convenabil instantaneele de sistem direct în ESET Smart Security 4 > Instrumente > SysInspector (pentru informaţii suplimentare consultaţi 5.4.1.4 SysInspector ca parte a ESS).

Scanarea computerului de către ESET SysInspector necesită timp. Este posibil ca aceasta să dureze de la 10 secunde până la câteva minute în funcţie de conﬁguraţia hardware, sistemul de operare şi numărul de aplicaţii instalate pe computer.

5.4.1 Interfaţa pentru utilizator şi folosirea aplicaţiei

Pentru a facilita utilizarea, fereastra principală este împărţită în patru secţiuni – comenzi de program în partea superioară a ferestrei principale, fereastra Navigare în partea stângă şi fereastra Descriere în partea dreaptă în centrul ferestrei principale şi fereastra Detalii în partea inferioară dreaptă a ferestrei principale.

Curăţare:

– action = ACŢIUNE efectuare ACŢIUNE asupra obiectelor

infectate. Acţiuni disponibile: none

(niciuna), clean (curăţare), prompt

(atenţionare) – carantină copiere ﬁşiere infectate în carantină

(se adaugă la ACŢIUNE) – no-quarantine nu se copiază ﬁşiere infectate în

Carantină

5.4.1.1 Comenzile de program

5.4.1.2 Navigarea în ESET SysInspector

Această secţiune conţine descrierea tuturor comenzilor de program disponibile în ESET SysInspector

Fişier

Faceţi clic aici pentru a stoca raportul de stare curent pentru examinare ulterioară sau pentru a deschide un raport stocat anterior. Dacă doriţi să publicaţi raportul, vă recomandăm să îl generaţi într

-o formă adecvată pentru trimitere. În această formă, raportul omite informaţiile conﬁdenţiale.

Notă: Puteţi deschide rapoartele ESET SysInspector stocate anterior prin glisarea şi ﬁxarea acestora în fereastra principală.

Arbore

Vă permite să extindeţi sau să închideţi toate nodurile

Listă

Conţine funcţii necesare pentru navigarea mai simplă în cadrul programului şi alte funcţii, precum căutarea de informaţii online.

Important: Elementele subliniate cu roşu sunt necunoscute; de aceea, programul le marchează ca elemente potenţial periculoase. Dacă un element este scris cu caractere roşii, aceasta nu înseamnă că puteţi şterge ﬁşierul. Înainte de a şterge ﬁşierele, asiguraţi –vă că acestea sunt într –adevăr periculoase sau inutile.

Ajutor

Conţine informaţii despre aplicaţii şi despre funcţiile acesteia.

Detalii

Se referă la informaţiile aﬁşate în alte secţiuni din fereastra principală şi facilitează utilizarea programului. În modul „Elementar”, aveţi acces la informaţiile utilizate pentru rezolvarea problemelor obişnuite ale sistemului dvs. În modul „Mediu”, programul aﬁşează detalii mai puţin utilizate, în timp ce, în modul „Complet”, ESET SysInspector aﬁşează toate informaţiile necesare pentru rezolvarea unor probleme cu caracter specializat.

ESET SysInspector clasiﬁcă diferite tipuri de informaţii în câteva secţiuni de bază, denumite noduri. Puteţi aﬂa mai multe detalii prin extinderea ﬁecărui nod în subnoduri, dacă astfel de detalii sunt disponibile. Pentru a deschide sau pentru a restrânge un nod, faceţi dublu clic pe numele nodului sau faceţi clic pe sau pe din dreptul numelui nodului. Atunci când navigaţi prin structura arbore alcătuită din noduri şi subnoduri din fereastra Navigare, puteţi găsi diferite detalii pentru ﬁecare nod aﬁşat în fereastra Descriere. Dacă navigaţi prin elementele din fereastra Descriere, este posibil ca în fereastra Detalii să se aﬁşeze detalii suplimentare pentru ﬁecare element.

În continuare, sunt prezentate descrierile pentru nodurile principale din fereastra Navigare şi informaţiile conexe din fereastra Descriere şi fereastra Detalii.

Procese în execuţie

Acest nod conţine informaţii despre aplicaţiile şi despre procesele care se execută în momentul generării raportului. În fereastra Descriere, puteţi găsi detalii suplimentare pentru ﬁecare proces, cum ar ﬁ bibliotecile dinamice utilizate de proces şi locaţia acestora în sistem, numele furnizorului aplicaţiei, nivelul de risc al ﬁşierului etc.

Fereastra Detalii conţine informaţii suplimentare pentru elementele selectate din fereastra Descriere, cum ar ﬁ dimensiunea ﬁşierului sau codul hash.

Notă: Un sistem de operare este alcătuit din mai multe componente kernel, care se execută 24 de ore/7 zile şi care oferă funcţii de bază şi funcţii esenţiale pentru celelalte aplicaţii ale utilizatorului. În anumite cazuri, calea de ﬁşier pentru astfel de ﬁşiere se aﬁşează în instrumentul ESET SysInspector începând cu \??\. Aceste simboluri asigură optimizarea proceselor înainte de lansare; procesele nu reprezintă niciun pericol pentru sistem şi sunt corecte.

Conexiuni de reţea

Fereastra Descriere conţine o listă cu procesele şi aplicaţiile care comunică prin reţea, utilizând protocolul selectat în fereastra Navigare (TCP sau UDP) şi adresa la distanţă la care este conectată aplicaţia. De asemenea, puteţi veriﬁca adresele IP atribuite de serverul DNS.

Filtrare elemente

Rolul ﬁltrării elementelor este identiﬁcarea ﬁşierelor sau a înregistrărilor în registry suspecte din sistemul dvs. Prin reglarea cursorului, puteţi ﬁltra elementele în funcţie de nivelul de risc al acestora. În cazul în care cursorul se aﬂă în extrema stângă (Nivel de risc 1), se vor aﬁşa toate elementele. Dacă deplasaţi cursorul spre dreapta, programul ﬁltrează toate elementele cu un nivel de risc mai redus decât nivelul de risc curent şi aﬁşează numai elementele mai puţin suspecte decât nivelul aﬁşat. În cazul în care cursorul se aﬂă în extrema dreaptă, programul aﬁşează numai elementele dăunătoare.

Toate elementele care se încadrează în intervalul de risc 6 – 9 pot reprezenta un risc pentru securitatea sistemului. Dacă nu utilizaţi unele dintre soluţiile de securitate de la ESET, vă recomandăm să scanaţi sistemul cu Scannerul ESET Online după ce programul a identiﬁcat astfel de elemente. Scannerul ESET Online este un serviciu gratuit şi este disponibil la adresa http://www.eset.eu/online –scanner.

Notă: Nivelul de risc al unui element poate ﬁ stabilit rapid prin compararea culorii elementului cu culoarea din cursorul Nivel de risc.

Căutare

Funcţia de căutare poate ﬁ utilizată pentru găsirea rapidă a unui anumit element după nume sau după o parte din numele acestuia. Rezultatele cererii de căutare sunt aﬁşate în fereastra Descriere.

Revenire

Faceţi clic pe săgeată înapoi sau săgeată înainte pentru a reveni la informaţiile aﬁşate anterior în fereastra Descriere.

Fereastra Detalii conţine informaţii suplimentare pentru elementele selectate din fereastra Descriere, cum ar ﬁ dimensiunea ﬁşierului sau codul hash.

Înregistrări importante în registry

Acest nod conţine o listă cu anumite înregistrări din registry, care sunt adesea corelate cu anumite probleme ale sistemului, cum ar ﬁ speciﬁcarea programelor lansate la pornirea sistemului, obiectele de ajutor în navigare (BHO) etc.

În fereastra Descriere, puteţi aﬂa ce ﬁşiere sunt corelate cu anumite înregistrări din registry. Puteţi vizualiza detalii suplimentare în fereastra Detalii.

Servicii

Fereastra Descriere conţine o listă cu ﬁşierele înregistrate ca Servicii Windows. Puteţi veriﬁca setările de lansare a serviciului şi anumite detalii despre ﬁşier în fereastra Detalii.

Drivere

O listă cu driverele instalate în sistem.

Fişiere critice

Fereastra Descriere aﬁşează conţinutul ﬁşierelor critice corelate cu sistemul de operare Microsoft Windows®.

Informaţii despre sistem

Acest nod conţine informaţii detaliate despre hardware şi software şi informaţii despre conﬁgurarea variabilelor de mediu şi a drepturilor utilizatorului.

Secţiune stare

Aﬁşează nodul curent din fereastra Navigare.

Detalii ﬁşier

O listă cu ﬁşiere de sistem importante şi ﬁşiere din directorul Fişiere program. Puteţi găsi informaţii suplimentare speciﬁce ﬁşierelor în fereastra Descriere şi fereastra Detalii.

Despre

Informaţii despre ESET SysInspector

5.4.1.3 Compararea

Caracteristica de comparare permite utilizatorului să compare două ﬁşiere log existente. Rezultatul acestei caracteristici este un set de elemente care nu sunt comune celor două ﬁşiere log. Această caracteristică se adresează utilizatorilor care doresc să urmărească modiﬁcările din sistem – de exemplu, puteţi identiﬁca activitatea unui cod malware.

După lansare, aplicaţia creează un ﬁşier log nou, care se aﬁşează într

-o fereastră nouă. Navigaţi la Fişier –> Salvare log pentru a salva log -ul într -un ﬁşier. Fişierele log pot ﬁ deschise şi vizualizate ulterior. Pentru a deschide un ﬁşier log existent, utilizaţi meniul Fişier –> Deschidere ﬁşier log. În fereastra principală a programului, ESET SysInspector aﬁşează câte un ﬁşier log.

Compararea a două ﬁşiere log se bazează pe principiul comparării unui ﬁşier log activ cu un ﬁşier log salvat într -un ﬁşier. Pentru a compara ﬁşiere log, utilizaţi opţiunea Fişier –> Comparare ﬁşier log şi alegeţi Selectare ﬁşier. Fişierul log selectat va ﬁ comparat cu ﬁşierul log activ din ferestrele principale ale programului. Fişierul log obţinut, numit ﬁşier log comparativ, va aﬁşa numai diferenţele dintre cele două ﬁşiere log.

Notă: În cazul în care comparaţi două ﬁşiere log, selectaţi Fişier –> Salvare ﬁşier log şi salvaţi ﬁşierul log ca ﬁşierZIP, se salvează ambele ﬁşiere. Dacă deschideţi ulterior un astfel de ﬁşier, ﬁşierele log incluse sunt comparate automat.

Lângă elementele aﬁşate, SysInspector aﬁşează simboluri care identiﬁcă diferenţele dintre ﬁşierele log comparate. Elementele marcate cu

se aﬂă numai în ﬁşierul log activ, nu şi în ﬁşierul log comparativ deschis. Pe de altă parte, elementele marcate cu se aﬂă numai în ﬁşierul log deschis, nu şi în ﬁşierul log activ.

Descrierea tuturor simbolurilor care pot ﬁ aﬁşate lângă elemente:

Exemplu:

Generaţi şi salvaţi un ﬁşier log, înregistrând informaţiile iniţiale despre sistem, într -un ﬁşier denumit previous.xml. După ce aţi efectuat modiﬁcări ale sistemului, deschideţi SysInspector şi permiteţi generarea unui ﬁşier log nou. Salvaţi -l într -un ﬁşier denumit current.xml.

Pentru a urmări modiﬁcările dintre cele două ﬁşiere log, navigaţi la Fişiere –> Comparare ﬁşiere log. Programul va crea un ﬁşier log comparativ, care aﬁşează diferenţele dintre ﬁşierele log.

Puteţi obţine acelaşi rezultat dacă utilizaţi următoarea opţiune în linia de comandă:

SysIsnpector.exe current.xml previous.xml

5.4.1.4 SysInspector ca parte din ESET Smart Security 4

Pentru a deschide secţiunea SysInspector din ESET Smart Security 4, faceţi clic pe Instrumente > SysInspector. Sistemul de gestionare din fereastra SysInspector este asemănător cu sistemul de gestionare pentru logurile de scanare ale computerului sau pentru sarcinile planiﬁcate. Toate operaţiile pentru instantaneele sistemului – creare, vizualizare, comparare, eliminare şi exportare – pot ﬁ accesate printr

-un clic sau prin două clicuri.

Fereastra SysInspector conţine informaţii de bază despre instantaneele create, cum ar ﬁ data creării, un scurt comentariu, numele utilizatorului care a creat instantaneul şi starea instantaneului.

Pentru funcţiile Comparare, Adăugare... sau Eliminare pentru instantanee, utilizaţi butoanele din partea inferioară a listei cu instantanee din fereastra SysInspector. Aceste opţiuni sunt disponibile şi în meniul contextual. Pentru a vizualiza instantaneul sistemului selectat, utilizaţi opţiunea Vizualizare din meniul contextual. Pentru a exporta instantaneul selectat într -un ﬁşier, faceţi clic dreapta pe

instantaneu şi selectaţi Exportare.... În continuare, vă prezentăm

odescriere detaliată a opţiunilor disponibile:

valoare nouă, absentă din ﬁşierul log anterior

secţiunea din structura arbore conţine valori noi

valoare eliminată, prezentă numai în ﬁşierul log anterior

secţiunea din structură arbore conţine valori eliminate

valoarea/ﬁşierul a fost modiﬁcat(ă)

secţiunea din structură arbore conţine valori/ﬁşiere modiﬁcate

nivelul de risc a scăzut/era mai ridicat în ﬁşierul log anterior

nivelul de risc a crescut/era mai redus în ﬁşierul log anterior

Secţiunea de explicaţii aﬁşată în colţul din stânga jos descrie toate simbolurile şi aﬁşează numele ﬁşierelor log comparate.

Comparare – vă permite să comparaţi două ﬁşiere log existente. Această opţiune se adresează utilizatorilor care doresc să urmărească modiﬁcările dintre ﬁşierul log curent şi un ﬁşier log anterior. Pentru a putea utiliza această opţiune, este necesar să selectaţi două instantanee.

Adăugare creează o înregistrare nouă. Înainte de a crea o înregistrare nouă, este necesar să introduceţi un scurt comentariu pentru înregistrare. Pentru a vedea progresul de creare a instantaneului (a instantaneului generat în momentul respectiv) exprimat în procente, consultaţi coloana Stare. Toate instantaneele realizate au starea Creat.

Eliminare – elimină porturi din listă

Aﬁşare – aﬁşează instantaneul selectat; ca alternativă, puteţi face

dublu clic pe înregistrarea selectată.

Exportare... – salvează înregistrarea selectată dintr -un ﬁşier XML (şi în versiune zip)

5.4.1.5 Script de serviciu

Scriptul de serviciu este un instrument care inﬂuenţează direct sistemul de operare şi aplicaţiile instalate, permiţând utilizatorilor să execute scripturi care elimină componente problematice din sistem, inclusiv viruşi, resturi de viruşi, ﬁşiere blocate, înregistrări de viruşi din registry etc. Scriptul este stocat într-un ﬁşier text generat dintrun ﬁşier .xml preexistent. Datele din ﬁşierul script .txt sunt ordonate simplu şi lizibil, pentru facilitarea utilizării. Iniţial, scriptul va avea un comportament neutru. Cu alte cuvinte, nu va avea nici un impact asupra sistemului în forma sa iniţială. Utilizatorul va trebui să editeze scriptul pentru ca acesta să aibă vreun efect.

Orice ﬁşier log comparativ poate ﬁ salvat într -un ﬁşier şi deschis ulterior.

Avertisment:

Acest instrument este destinat exclusiv utilizatorilor avansaţi. Utilizarea incorectă poate cauza deteriorarea programelor sau asistemului de operare.

5.4.1.5.1 Generarea scripturilor de serviciu

Pentru a genera un script, faceţi clic dreapta pe orice element din arborele de meniu (în panoul din stânga) în fereastra principală a aplicaţiei SysInspector. În meniul contextual, selectaţi ﬁe opţiunea

Exportare toate secţiunile în scriptul de eliminare, ﬁe opţiunea Exportare secţiuni selectate în scriptul de eliminare.

5.4.1.5.2 Structure of the Service script

Pe prima linie a antetului scriptului puteţi găsi informaţii despre versiunea de motor (ev), versiunea GUI (gv) şi versiunea de log (lv). Puteţi utiliza aceste date pentru a urmări eventualele modiﬁcări efectuate în ﬁşierul .xml care generează scriptul şi pentru a preveni orice inconsecvenţă în timpul executării. Această porţiune a scriptului nu trebuie modiﬁcată.

Restul ﬁşierului este împărţit în secţiuni în care pot ﬁ editate elemente (denotă acele elemente care vor ﬁ procesate de către script). Veţi marca elemente în vederea procesării înlocuind caracterul „-”, care precede ﬁecare element, cu caracterul „+”. Secţiunile scriptului sunt separate prin linii goale. Fiecare secţiune are un număr şi un titlu.

01) Procese în curs de executare

Această secţiune conţine lista tuturor proceselor care se execută în sistem. Fiecare proces este identiﬁcat prin calea sa UNC şi, apoi, prin codul său hash CRC16 încadrat de asteriscuri (*).

Exemplu:

01) Running processes: ‑ \SystemRoot\System32\smss.exe *4725* ‑ C:\Windows\system32\svchost.exe *FD08* + C:\Windows\system32\module32.exe *CF8A* [...]

Exemplu:

03) TCP connections: ‑ Active connection: 127.0.0.1:30606 ‑>

127.0.0.1:55320, owner: ekrn.exe ‑ Active connection: 127.0.0.1:50007 ‑>

127.0.0.1:50006, ‑ Active connection: 127.0.0.1:55320 ‑>

127.0.0.1:30606, owner: OUTLOOK.EXE ‑ Listening on *, port 135 (epmap), owner: svchost.exe + Listening on *, port 2401, owner: fservice.exe Listening on *, port 445 (microsoft‑ds), owner: System [...]

Atunci când este executat, scriptul va localiza deţinătorul socket-ului din conexiunile TCP marcate şi va opri socketul, eliberând resurse ale sistemului.

04) Puncte ﬁnale UDP

Această secţiune conţine informaţii despre punctele ﬁnale UDP existente.

Exemplu:

04) UDP endpoints: ‑ 0.0.0.0, port 123 (ntp) + 0.0.0.0, port 3702 ‑ 0.0.0.0, port 4500 (ipsec‑msft) ‑ 0.0.0.0, port 500 (isakmp) [...]

Atunci când este executat, scriptul va izola deţinătorul socket-ului din punctele ﬁnale UDP marcate şi va opri socketul.

05) Intrări de server DNS

Această secţiune conţine informaţii despre conﬁguraţia curentă aserverului DNS.

Exemplu:

În acest exemplu, a fost selectat un proces, anume module32.exe (marcat cu caracterul „+”); procesul se va încheia la executarea scriptului.

02) Module încărcate

Această secţiune listează modulele de sistem utilizate în prezent.

Exemplu:

02) Loaded modules: ‑ c:\windows\system32\svchost.exe ‑ c:\windows\system32\kernel32.dll + c:\windows\system32\khbekhb.dll ‑ c:\windows\system32\advapi32.dll [...]

În acest exemplu, modulul khbekhb.dll a fost marcat cu caracterul „+”. Atunci când este executat, scriptul va recunoaşte procesele care utilizează respectivul modul şi le va încheia.

03) Conexiuni TCP

Această secţiune conţine informaţii despre conexiunile TCP existente.

05) DNS server entries: + 204.74.105.85 ‑ 172.16.152.2 [...]

Intrările de server DNS marcate vor ﬁ eliminate atunci când veţi executa scriptul.

06) Intrări importante din registry

Această secţiune conţine informaţii importante despre intrările importante din registry.

Exemplu:

06) Important registry entries: * Category: Standard Autostart (3 items) HKLM\SOFTWARE\Microsoft\Windows\CurrentVersion\Run

‑ HotKeysCmds = C:\Windows\system32\hkcmd.exe ‑ IgfxTray = C:\Windows\system32\igfxtray.exe HKCU\SOFTWARE\Microsoft\Windows\CurrentVersion\Run ‑ Google Update = “C:\Users\antoniak\AppData\Local\ Google\Update\GoogleUpdate.exe” /c * Category: Internet Explorer (7 items) HKLM\Software\Microsoft\Internet Explorer\Main + Default_Page_URL = http://thatcrack.com/ [...]

La executarea scriptului, intrările marcate vor ﬁ şterse, aduse la valori de 0 octeţi sau reiniţializate la valorile implicite. Acţiunea de aplicat unei anumite intrări depinde de categoria intrării şi de valoarea cheii în registry-ul speciﬁc.

07) Servicii

Această secţiune listează servicii înregistrate în sistem.

Exemplu:

07) Services: ‑ Name: Andrea ADI Filters Service, exe path: c:\ windows\system32\aeadisrv.exe, state: Running, startup: Automatic ‑ Name: Application Experience Service, exe path: c:\windows\system32\aelupsvc.dll, state: Running, startup: Automatic ‑ Name: Application Layer Gateway Service, exe path: c:\windows\system32\alg.exe, state: Stopped, startup: Manual [...]

La executarea scriptului, serviciile marcate şi serviciile care depind de acestea vor ﬁ oprite şi dezinstalate.

08) Drivere

Această secţiune listează driverele instalate.

Examplu:

08) Drivers: ‑ Name: Microsoft ACPI Driver, exe path: c:\windows\ system32\drivers\acpi.sys, state: Running, startup: Boot ‑ Name: ADI UAA Function Driver for High Denition Audio Service, exe path: c:\windows\system32\drivers\ adihdaud.sys, state: Running, startup: Manual [...]

Atunci când executaţi scriptul, înregistrarea driverelor în sistem va ﬁ anulată şi driverele vor ﬁ eliminate.

09) Fişiere critice

5.4.1.5.3 How to execute Service scripts

Marcaţi toate elementele dorite, apoi salvaţi scriptul şi închideţi-l. Executaţi scriptul editat direct din fereastra principală a aplicaţiei SysInspector selectând opţiunea Executare script de serviciu din meniul Fişier. Atunci când deschideţi un script, programul vă va atenţiona prin următorul mesaj: Sigur doriţi să executaţi scriptul de serviciu „%Scriptname%”? După ce conﬁrmaţi selecţia, este posibil să apară alt avertisment, în care să ﬁţi informat despre faptul că scriptul de serviciu pe care încercaţi să îl executaţi nu a fost semnat. Faceţi clic pe Executare pentru a porni scriptul.

O fereastră de dialog va conﬁrma executarea cu succes a scriptului.

Dacă scriptul este procesat doar parţial, apare o fereastră de dialog cu următorul mesaj: Scriptul de serviciu s‑a executat parţial. Doriţi să vizualizaţi raportul de erori? Selectaţi Da pentru a vizualiza un raport complex de erori care prezintă operaţiile care nu au fost executate. Scriptul nu a fost recunoscut ca valid şi nu va ﬁ executat dacă vedeţi următorul mesaj: Există probleme privind consistenţa

scriptului (antet deteriorat, secţiune de titlu coruptă, linie goală lipsă între secţiuni etc.)? Aveţi posibilitatea ﬁe să deschideţi din nou

scriptul şi să corectaţi erorile din acesta, ﬁe să creaţi un script nou de serviciu.

5.5 ESET SysRescue

ESET Recovery CD (ERCD) este un utilitar care vă permite să creaţi un disc de încărcare care conţine ESET Smart Security 4 (ESS). Principalul avantaj al utilitarului ESET Recovery CD constă în faptul că ESS se execută independent de sistemul de operare gazdă, în timp ce are acces direct la disc şi la întregul sistem de ﬁşiere. Datorită acestui lucru, se pot elimina inﬁltrările care nu pot ﬁ şterse în mod normal, de ex. atunci când sistemul de operare se execută.

5.5.1 Cerinţe minime

ESET SysRescue (ESR) funcţionează în Mediul preinstalare Microsoft Windows (Windows PE) versiunea 2.x, care se bazează pe Windows Vista. Windows PE face parte din pachetul gratuit Kit de instalare automată Windows (Windows AIK), prin urmare Windows AIK trebuie instalat înainte de a crea ESR. Datorită suportării versiunii de Windows PE pe 32 de biţi, ESR se poate crea numai în versiunea ESS/ENA pe 32 de biţi. ESR suportă Windows AIK 1.1 sau o versiune ulterioară. ESR este disponibil în ESS/ENA 4.0 sau o versiune ulterioară.

Această secţiune conţine informaţii despre ﬁşierele critice pentru funcţionarea corespunzătoare a sistemului de operare.

Examplu:

09) Critical les: * File: win.ini ‑ [fonts] ‑ [extensions] ‑ [les] ‑ MAPI=1 [...]

* File: system.ini ‑ [386Enh] ‑ woafont=dosapp.fon ‑ EGA80WOA.FON=EGA80WOA.FON [...]

* File: hosts ‑ 127.0.0.1 localhost ‑ ::1 localhost [...]

Elementele selectate ﬁe vor ﬁ şterse, ﬁe vor ﬁ reiniţializate valorile lor iniţiale.

5.5.2 Cum se creează un CD de salvare

Dacă se îndeplinesc cerinţele minime pentru crearea unui CD ESET SysRescue (ESR), sarcina este uşor de realizat. Pentru a lansa asistentul ESR, faceţi clic pe Start > Programe > ESET > EESETSmartSecurity 4 > ESET SysRescue.

Mai întâi, asistentul veriﬁcă existenţa Windows AIK şi a unui dispozitiv adecvat pentru crearea mediului de încărcare.

La următorul pas, selectaţi mediul de destinaţie pe care se va aﬂa ESR. Pe lângă CD/DVD/USB, puteţi alege să salvaţi ESR ca ﬁşier ISO. Ulterior puteţi inscripţiona imaginea ISO pe CD/DVD sau o puteţi utiliza în alt mod (de ex. într -un mediu virtual, cum ar ﬁ VmWare sau Virtualbox).

După speciﬁcarea tuturor parametrilor, la ultimul pas din asistentul ESET SysRescue veţi vizualiza o recapitulare. Selectaţi parametrii şi porniţi compilarea. Opţiunile disponibile cuprind:

Directoare ESET Antivirus Avansat Dispozitiv USB de încărcare Inscripţionare

5.5.2.1 Directoare

5.5.2.4 Dispozitiv USB de încărcare

Director temporar este un director de lucru pentru ﬁşierele necesare

în timpul compilării ESET SysRescue.

Director ISO este un director, în care ﬁşierul ISO rezultat este salvat după ﬁnalizarea compilării.

Lista din această ﬁlă aﬁşează toate unităţile de reţea locale şi mapate împreună cu spaţiul liber disponibil. Dacă unele dintre directoarele de aici se aﬂă pe o unitate cu spaţiu liber insuﬁcient, vă recomandăm să selectaţi altă unitate cu mai mult spaţiu liber disponibil. În caz contrar, este posibilă încheierea prematură a compilării, din cauza spaţiului liber insuﬁcient pe disc.

Aplicaţii externe

Acestea vă permit să speciﬁcaţi programe suplimentare care se vor executa sau instala după încărcarea de pe un mediu SysRescue.

Includere aplicaţii externe – permite adăugarea unui program extern la compilaţia SysRescue

Director selectat – director în care se aﬂă programele de adăugat la discul SysRescue

5.5.2.2 ESET Antivirus

Pentru crearea CD -ului ESET SysRescue, puteţi selecta două surse de ﬁşiere ESET pentru a ﬁ utilizate de compilator.

Director ESSr – ﬁşierele aﬂate deja în directorul în care este instalat produsul ESET pe computer

Fişier MSI – sunt utilizate ﬁşierele aﬂate în programul de instalare MSI

Proﬁl – puteţi utiliza una dintre următoarele două surse de nume de

utilizator şi parolă:

ESS instalat – numele de utilizator şi parola sunt copiate din versiunile de ESET Smart Security 4 sau ESET NOD32

De la utilizator – se utilizează numele de utilizator şi parola introduse în casetele text corespunzătoare de mai jos

Notă: ESET Smart Security 4 sau ESET NOD32 Antivirus de pe CD -ul ESET SysRescue este actualizat de pe Internet sau de pe soluţia ESET Security pe computerul unde se execută CD -ul ESET SysRescue.

5.5.2.3 Avansat

Fila Avansat vă permite să optimizaţi CD -ul ESET SysRescue CD pentru dimensiunea memoriei computerului dvs. Selectaţi 512 MO şi mai mult pentru a scrie conţinutul CD -ului în memoria operaţională (RAM). Dacă selectaţi mai puţin de 512 MO, CD -ul de recuperare va ﬁaccesat permanent când se va executa WinPE.

Drivere externe – în această secţiune puteţi introduce drivere pentru componentele dvs. hardware (de obicei adaptor de reţea). Deşi WinPE se bazează pe Windows Vista SP1 care acceptă o largă varietate de componente hardware, uneori acestea nu sunt recunoscute şi trebuie să le adăugaţi manual driverul corespunzător. Există două modalităţi de introducere a driverului în compilaţia ESET SysRescue – manual (butonul Adăugare) şi automat (butonul Căutare automată). În cazul introducerii manuale, trebuie să selectaţi calea spre ﬁşierul .inf corespunzător (şi ﬁşierul *.sys care se aplică trebuie să se aﬂe în acest director). În cazul introducerii automate, driverul este găsit automat în sistemul de operare al computerului respectiv. Vă recomandăm să utilizaţi introducerea automată numai dacă se utilizează SysRescue pe un computer cu acelaşi adaptor de reţea cu cel utilizat pe computerul pe care se creează SysRescue. În timpul creării ESET SysRescue, driverul este introdus în compilaţie pentru ca utilizatorul să nu trebuiască să îl caute ulterior.

Dacă aţi selectat dispozitivul USB ca mediu ţintă, puteţi selecta una dintre unităţile media USB disponibile în ﬁla Dispozitiv USB de încărcare (în cazul în care există mai multe dispozitive USB).

Avertisment: Dispozitivul USB selectat va ﬁ formatat în timpul procesului de creare ESET SysRescue, ceea ce înseamnă că toate datele de pe dispozitiv vor ﬁ şterse.

5.5.2.5 Inscripţionare

Dacă aţi selectat CD/DVD ca mediu ţintă, puteţi speciﬁca parametri suplimentari de inscripţionare în ﬁla Inscripţionare.

Ştergere ﬁşier ISO – bifaţi această opţiune pentru a şterge ﬁşierele ISO după crearea CD -ului de salvare ESET.

Ştergere activată – vă permite să selectaţi ştergerea rapidă şi completă.

Dispozitiv de inscripţionare – selectaţi unitatea care va ﬁ folosită

pentru inscripţionare.

Avertisment: Aceasta este opţiunea implicită. Dacă este utilizat unCD/ DVD reinscripţionabil, toate datele conţinute sunt şterse.

Secţiunea Mediu conţine informaţii despre mediul introdus în dispozitivul CD/DVD.

Viteză de inscripţionare – selectaţi viteza dorită din meniul vertical. Când selectaţi viteza de inscripţionare, vă recomandăm să luaţi în considerare capacităţile dispozitivului dvs. de inscripţionare şi tipul deCD/DVD utilizat.

5.5.3 Lucrul cu ESET SysRescue

Pentru ca CD/DVD/dispozitivul USB de recuperare să ﬁe utilizat eﬁcient, trebuie să porniţi computerul de pe mediul de încărcare ESET SysRescue. Prioritatea de încărcare se poate modiﬁca în BIOS. Alternativ, puteţi accesa meniul de încărcare în timpul pornirii computerului – de obicei cu una din tastele F9 – F12, în funcţie deversiunea de placă de bază/BIOS.

După pornirea computerului, va porni ESS/ENA. Deoarece ESET SysRescue se utilizează numai în anumite situaţii, unele module deprotecţie şi caracteristici de program existente în mod obişnuit în ESS/ENA nu sunt necesare; lista acestora se reduce la Scanare computer, Actualizare şi unele secţiuni din Setare. Capacitatea de actualizare a bazei de semnături este cea mai importantă caracteristică din ESET SysRescue. Vă recomandăm să actualizaţi programul înainte de a porni scanarea computerului.

5.5.3.1 Utilizarea ESET SysRescue

Să considerăm cazul în care computerele din reţea au fost infectate de un virus care a modiﬁcat ﬁşierele executabile (EXE). ESS/ENA poate curăţa toate ﬁşierele infectate cu excepţia explorer.exe, care nu se poate curăţa, nici chiar în modul Siguranţă.

Acest lucru se datorează faptului că explorer.exe, ca proces esenţial din Windows, se lansează şi în modul Siguranţă. ESS/ENA nu poate efectua nicio acţiune cu ﬁşierul, deci acesta rămâne infectat.

Într -un astfel de caz, puteţi apela la ESET SysRescue pentru a rezolva problema. ESET SysRescue nu necesită nicio componentă a sistemului de operare gazdă. Prin urmare, acesta poate procesa (curăţa, şterge) orice ﬁşier de pe disc.

6. Glosar

6.1 Tipuri de inﬁltrări

O inﬁltrare este un software dăunător care încearcă să pătrundă şi/ sau să deterioreze computerul unui utilizator.

6.1.1 Viruşi

Un virus de computer este o inﬁltrare care corupe ﬁşiere existente pe computerul dvs. Viruşii sunt denumiţi astfel după viruşii biologici, deoarece ei folosesc tehnici asemănătoare pentru a se răspândi de la un computer la altul.

Viruşii de computer atacă în special ﬁşierele executabile şi documentele. Pentru a se replica, un virus îşi ataşează „corpul” la sfârşitul unui ﬁşier ţintă. Pe scurt, iată cum funcţionează un virus de computer: după executarea ﬁşierului infectat, virusul se activează (înaintea aplicaţiei originale) şi îşi execută sarcina predeﬁnită. Numai după aceea este permisă execuţia aplicaţiei originale. Un virus nu poate infecta un computer decât dacă un utilizator (în mod accidental sau deliberat) execută sau deschide programul dăunător.

Viruşii de computer pot varia în activitate şi gravitate. Unii sunt extrem de periculoşi, datorită capacităţii lor de a şterge în mod intenţionat ﬁşiere de pe un hard disk. Pe de altă parte, unii viruşi nu provoacă nicio pagubă reală – aceştia au exclusiv rolul de a -l enerva pe utilizator şi de a

-i demonstra acestuia aptitudinile tehnice ale autorilor lor.

Este important să reţineţi că viruşii devin (în comparaţie cu troienii şi cu programele spyware) tot mai mult o raritate, deoarece ei nu mai sunt atrăgători din punct de vedere comercial pentru autorii de software dăunător. De asemenea, termenul „virus” este adesea folosit incorect pentru a acoperi toate tipurile de inﬁltrări. În prezent, acesta este treptat înlocuit şi este folosit termenul nou, mai corect, de „malware” (software dăunător).

În cazul în care computerul dvs. este infectat de un virus, este necesar să restauraţi ﬁşierele infectate la starea lor originală – de exemplu trebuie să le curăţaţi folosind un program antivirus.

Exemple de viruşi: OneHalf, Tenga şi Yankee Doodle.

6.1.3 Troieni

Din punct de vedere istoric, troienii de computer au fost deﬁniţi drept o clasă de inﬁltrări care încearcă să se prezinte drept programe utile, păcălindu -i astfel pe utilizatori să le permită executarea. Dar este important de reţinut că acest lucru era valabil pentru troienii din trecut – în prezent nu mai este nevoie să se ascundă. Singurul lor scop este să se inﬁltreze cât mai uşor posibil şi să îşi îndeplinească obiectivele dăunătoare. Termenul „troian” a devenit unul foarte general, el descriind orice inﬁltrare care nu se încadrează într

-oanumită clasă de inﬁltrări.

Deoarece este o categorie foarte largă, ea este adesea împărţită în mai multe subcategorii. Cele mai cunoscute sunt:

• Downloader – un program dăunător, care are capacitatea de

adescărca alte inﬁltrări de pe Internet.

• Dropper – un tip de troian conceput pentru a ﬁxa alte tipuri

de software dăunător pe computere compromise.

• Backdoor – o aplicaţie care comunică cu atacatori la distanţă,

permiţându -le să obţină acces la un sistem şi să preia controlul asupra acestuia.

• Keylogger – (program de înregistrare a apăsărilor de taste) -un

program care înregistrează ﬁecare apăsare de tastă efectuată de un utilizator şi trimite informaţiile atacatorilor la distanţă.

• Program de apelare – programele de apelare sunt programe

concepute pentru a se conecta la numere de telefon cu tarif special. Este aproape imposibil pentru un utilizator să observe că afost creată o conexiune nouă. Programele de apelare pot provoca pagube numai utilizatorilor de modemuri pe linie comutată, care nu mai sunt utilizate cu regularitate.

Troienii iau de regulă forma unor ﬁşiere executabile cu extensia .exe. Dacă pe computerul dvs. se detectează un ﬁşier drept troian, este recomandat să -l ştergeţi, deoarece foarte probabil acesta conţine cod malware.

6.1.2 Viermi

Un vierme informatic este un program care conţine cod malware ce atacă computerele gazdă şi se răspândeşte într -o reţea. Diferenţa elementară între un virus şi un vierme este aceea că viermii au capacitatea de a se replica şi a călători singuri. Ei nu depind de ﬁşiere gazdă (sau de sectoare de încărcare).

Viermii proliferează prin intermediul mesajelor de email şi pachetelor de reţea. Astfel, viermii pot ﬁ împărţiţi în două categorii:

• Email – se distribuie singuri la adresele de email găsite în lista de

persoane de contact a unui utilizator şi

• Reţea – exploatează vulnerabilităţile de securitate din diverse aplicaţii.

Prin urmare, viermii sunt mult mai viabili decât viruşii de computer. Datorită disponibilităţii răspândite a Internetului, ei se pot răspândi pe tot globul în numai câteva ore de la lansare – în unele cazuri, chiar şi în numai câteva minute. Această capacitate de a se replica în mod independent şi rapid îi face mai periculoşi decât celelalte tipuri de malware, cum ar ﬁ viruşii.

Un vierme activat într -un sistem poate determina o serie de neplăceri: poate şterge ﬁşiere, poate reduce performanţele sistemului sau chiar poate dezactiva anumite programe. Prin natura lor, aceştia sunt clasiﬁcaţi drept „mijloace de transport” pentru alte tipuri de inﬁltrări.

Dacă un vierme de computer v –a infectat computerul, vă recomandăm să ştergeţi ﬁşierele infectate, deoarece probabil ele conţin cod malware.

Exemple de troieni binecunoscuţi: sNetBus, Trojandownloader. Small.ZL, Slapper

6.1.4 Rootkit ‑uri

Rootkit -urile sunt programe dăunătoare care acordă atacatorilor de pe Internet acces nelimitat la un sistem, ascunzându -le în acelaşi timp prezenţa. Rootkit -urile, după ce accesează un sistem (de regulă exploatând o vulnerabilitate de sistem), folosesc funcţii din sistemul de operare pentru a evita detectarea de către software -ul antivirus: ele ascund procesele, ﬁşierele şi datele din registry -ul Windows. Din acest motiv, este aproape imposibilă detectarea lor folosind tehnicile obişnuite de testare.

Atunci când vine vorba de prevenirea rootkit -urilor, reţineţi că există două niveluri de detecţie:

1. Atunci când acestea încearcă să acceseze un sistem. Ele încă nu sunt prezente, prin urmare sunt inactive. Majoritatea sistemelor antivirus pot elimina rootkit -urile la acest nivel (presupunând că ele detectează într -adevăr aceste ﬁşiere ca ﬁind infectate).

2. Atunci când sunt ascunse de testarea normală. Utilizatorii sistemului antivirus ESET proﬁtă de avantajul tehnologiei Anti-Stealth care este, de asemenea, capabilă să detecteze şi săelimine rootkit -urile active.

Exemple de viermi binecunoscuţi: Lovsan/Blaster, Stration/Warezov, Bagle şi Netsky.

6.1.5 Adware

Adware este prescurtarea de la software care se bazează pe publicitate. În această categorie intră programele care aﬁşează materiale publicitare. Adesea aplicaţiile adware vor deschide automat într -un browser Internet o fereastră nouă pop-up ce conţine reclame sau vor modiﬁca pagina de pornire a browser -ului. Adesea aplicaţiile adware sunt împachetate împreună cu programe freeware, permiţând dezvoltatorilor de freeware să acopere costurile de dezvoltare pentru aplicaţiile lor (de obicei utile).

Aplicaţiile adware nu sunt, în sine, periculoase – utilizatorii vor ﬁ doar deranjaţi de reclame. Pericolul constă în faptul că aplicaţiile adware pot executa şi funcţii de urmărire (precum procedează şi aplicaţiile spyware).

Dacă decideţi să utilizaţi un produs freeware, acordaţi o atenţie deosebită la instalarea programului. Cel mai probabil, programul de instalare vă va notiﬁca despre instalarea unui program suplimentar adware. Cel mai adesea, vi se va permite să renunţaţi la acesta şi să instalaţi programul fără adware. Pe de altă parte, unele programe nu se vor instala fără adware sau funcţionalitatea lor va ﬁ limitată. Acest lucru înseamnă că aplicaţia adware accesează adesea sistemul în mod „legal”, deoarece utilizatorii şi -au dat acceptul. În acest caz, este mai bine să ﬁţi în siguranţă decât să vă pară rău.

Dacă pe computerul dvs. există un ﬁşier detectat ca adware, este recomandat să -l ştergeţi, deoarece cel mai probabil acesta conţine cod malware.

6.1.6 Spyware

Această categorie acoperă toate aplicaţiile care trimit informaţii private fără consimţământul/ştiinţa utilizatorului. Ele folosesc funcţii de urmărire pentru a trimite diferite date statistice, cum ar ﬁ o listă de site -uri Web vizitate, adrese email din lista de contacte autilizatorului sau o listă de apăsări de taste înregistrate.

Autorii de spyware pretind că aceste tehnici sunt destinate să aﬂe mai multe despre nevoile şi interesele utilizatorilor şi de a permite adresarea mai precisă a publicităţii. Problema este că nu există o diferenţă clară între aplicaţiile folositoare şi cele dăunătoare şi nimeni nu poate ﬁ sigur că informaţiile recuperate nu vor ﬁ utilizate incorect. Datele obţinute de aplicaţiile spyware pot conţine coduri de securitate, coduri PIN, numere de conturi bancare etc. Aplicaţiile spyware sunt adesea împachetate cu versiuni gratuite ale unui program de către autorul acestuia, pentru a genera venituri sau pentru a oferi o motivaţie pentru achiziţionarea software -ului. Adesea utilizatorii sunt informaţi despre prezenta aplicaţiei spyware în cursul instalării programului pentru a le oferi o motivaţie pentru a face un upgrade la o versiune plătită fără aplicaţia spyware respectivă.

Exemple de produse freeware cunoscute care sunt împachetate cu spyware sunt aplicaţiile client pentru reţelele P2P (peer-to-peer). Spyfalcon sau Spy Sheri (şi multe alte aplicaţii) aparţine unei subcategorii speciale de spyware – ele par a ﬁ programe antispyware, dar de fapt sunt chiar ele programe spyware.

„Aplicaţiile potenţial periculoase” constituie clasiﬁcarea utilizată pentru software comercial legitim. Această clasiﬁcare cuprinde programe precum instrumente de acces la distanţă, aplicaţii pentru spargerea parolelor şi de înregistrare a tastelor (un program ce înregistrează ﬁecare tastă apăsată de un utilizator).

Dacă pe computerul dvs. există şi se execută o aplicaţie potenţial periculoasă (şi nu aţi instalat -o dvs.), consultaţi administratorul de reţea sau eliminaţi aplicaţia.

6.1.8 Aplicaţii potenţial nedorite

Aplicaţiile potenţial nedorite nu sunt în mod obligatoriu menite să ﬁe dăunătoare, dar ele pot afecta în sens negativ performanţele computerului. De obicei, astfel de aplicaţii necesită consimţământ pentru instalare. Dacă acestea sunt prezente în computer, sistemul se comportă diferit (în comparaţie cu starea anterioară instalării acestora). Modiﬁcările cele mai semniﬁcative sunt:

• Deschiderea de ferestre noi, pe care nu le –aţi mai văzut

• Activarea şi executarea de procese ascunse

• Utilizarea crescută a resurselor de sistem

• Modiﬁcări în rezultatele căutării

• Aplicaţia comunică cu servere la distanţă

6.2 Tipuri de atacuri la distanţă

Există multe tehnici speciale care permit atacatorilor să compromită sisteme la distanţă. Acestea sunt împărţite în câteva categorii.

6.2.1 Atacuri tip DoS

DoS (Denial of Service – Interzicerea serviciului) este o încercare de face un computer sau o reţea indisponibilă utilizatorilor săi. Comunicarea între utilizatorii afectaţi este obstrucţionată şi nu mai poate continua în mod normal. De obicei, calculatoarele expuse la atacuri de tip DoS trebuie repornite pentru a funcţiona corespunzător.

În majoritatea cazurilor ţintele sunt servere Web, iar scopul este acela de a le face indisponibile utilizatorilor pentru o anumită perioadă de timp.

6.2.2 Intoxicare tip DNS

Prin metoda Intoxicare DNS (server nume de domenii), hackerii pot păcăli serverul DNS al oricărui computer să creadă că datele false pe care ei le furnizează sunt legitime şi autentice. Informaţiile false sunt plasate în memoria cache o perioadă de timp pentru a permite atacatorilor să rescrie răspunsuri DNS pentru adrese IP. Ca rezultat, utilizatorii care încearcă să acceseze site -uri Web Internet vor descărca viruşi sau viermi de computer, în locul conţinutului original.

6.2.3 Atacuri cu viermi

Dacă pe computerul dvs. există un ﬁşier detectat ca spyware, este recomandat să -l ştergeţi, deoarece foarte probabil acesta conţine cod malware.

6.1.7 Aplicaţii potenţial periculoase

Există multe programe legitime care servesc la simpliﬁcarea administrării computerelor legate în reţea. Cu toate acestea, în mâinile cui nu trebuie, ele pot ﬁ folosite incorect pentru scopuri dăunătoare. De aceea ESET a creat această categorie specială. Clienţii noştri au acum opţiunea de a alege dacă sistemul antivirus trebuie sau nu să detecteze aceste ameninţări.

Un vierme informatic este un program care conţine cod malware ce atacă computerele gazdă şi se răspândeşte într -o reţea. Viermii de reţea exploatează vulnerabilităţile de securitate din diverse aplicaţii. Datorită disponibilităţii Internetului, ei se pot răspândi în întreaga lume în numai câteva ore de la lansare. În unele cazuri, nu durează decât câteva minute.

Majoritatea atacurilor viermilor (Sasser, SqlSlammer) pot ﬁ evitate folosind setările de securitate implicite din paravanul de protecţie sau blocând porturile neprotejate şi nefolosite. De asemenea, este esenţial ca sistemul dvs. de operare să ﬁe actualizat cu cele mai recente corecţii de securitate.

6.2.4 Scanare port

Scanare porturi controlează dacă există porturi de computer deschise pe o gazdă din reţea. Un scanner de porturi este un software conceput pentru a găsi aceste posturi.

Un port de computer este un punct virtual care gestionează datele la intrare şi la ieşire – acest lucru este crucial din punctul de vedere al securităţii. Într -o reţea mare, informaţiile adunate de scanner – ele de porturi pot ajuta la identiﬁcarea potenţialelor vulnerabilităţi. Această utilizare este legitimă.

Cu toate acestea, scanarea de porturi este adesea folosită de hackeri care încearcă să compromită securitatea. Primul pas este trimiterea de pachete către ﬁecare port. În funcţie de tipul de răspuns, este posibil să se determine ce porturi sunt în uz. Scanarea în sine nu provoacă pagube, dar reţineţi că această activitate poate dezavua potenţiale vulnerabilităţi şi poate permite atacatorilor să preia controlul asupra computerelor la distanţă.

Administratorii de reţea sunt sfătuiţi să blocheze toate porturile nefolosite şi să le protejeze de accesul neautorizat pe acelea care sunt în uz.

Pentru a evita atacurile, vă recomandăm să utilizaţi parole sau chei de autentiﬁcare.

6.2.7 Atacuri ICMP

ICMP (Internet Control Message Protocol) este un protocol Internet popular şi larg răspândit. Acesta este folosit în principal de către computerele conectate în reţea pentru a trimite diverse mesaje de eroare.

Atacatorii la distanţă încearcă să exploateze punctele slabe ale protocolului ICMP. Protocolul ICMP este conceput pentru-comunicări unidirecţionale care nu necesită autentiﬁcare. Acest lucru permite atacatorilor la distanţă să iniţieze aşa numitele atacuri DoS (Denial of Service – Refuzare a serviciilor) sau atacuri care permit persoanelor neautorizate accesul la pachete de intrare şi de ieşire.

Exemple tipice de atacuri ICMP sunt Ping ﬂood, ICMP_ECHO ﬂood şi Smurf. Computerele expuse la atacuri ICMP funcţionează foarte lent (acest lucru este valabil pentru toate aplicaţiile care folosesc Internetul) şi au probleme la conectarea la Internet.

6.3 Email

6.2.5 Desincronizare TCP

Desincronizarea TCP este o tehnică folosită în atacurile de tip deturnare TCP. Ea este declanşată de un proces în care numărul secvenţial în pachetele primite diferă de numărul secvenţial aşteptat. Pachetele cu un număr secvenţial neaşteptat sunt refuzate (sau sunt salvate în spaţiul de stocare tampon, dacă sunt prezente în fereastra de comunicare curentă).

În starea de desincronizare, ambele puncte ﬁnale de comunicare refuză pachetele primite. Acesta este punctul în care atacatorii la distanţă se pot inﬁltra şi furniza pachete cu un număr secvenţial corect. Atacatorii pot chiar manipula comunicarea prin comenzile lor sau o pot modiﬁca într -un alt mod.

Atacurile de tip deturnare TCP sunt destinate întreruperii comunicărilor server-client sau peer-to-peer. Multe atacuri pot ﬁ evitate folosind autentiﬁcarea pentru ﬁecare segment TCP. De asemenea, se sugerează folosirea conﬁguraţiilor recomandate pentru dispozitivele dvs. de reţea.

6.2.6 Relay SMB

SMBRelay şi SMBRelay2 sunt programe speciale capabile să lanseze un atac împotriva computerelor la distanţă. Programele proﬁtă de avantajul protocolului de partajare ﬁşiere Server Message Block, care se bazează pe NetBIOS. Dacă un utilizator partajează orice director în reţeaua locală, el/ea probabil foloseşte acest protocol de partajare a ﬁşierelor.

În comunicarea în reţeaua locală, se schimbă hash -uri de parolă.

Email -ul, sau poşta electronică, este un modalitate modernă de comunicare care prezintă multe avantaje. Este ﬂexibilă, rapidă şi directă. Email -ul a jucat un rol crucial în proliferarea Internetului la începutul anilor '90.

Din păcate, din cauza gradului ridicat de impersonalitate a email

-ului şi Internetului, au loc activităţi ilegale precum trimiterea de

mesaje spam. Clasiﬁcate în linii mari, mesajele spam includ anunţuri publicitare nesolicitate, farse şi proliferări ale software -urilor malware. Disconfortul şi pericolele pentru utilizator sunt ampliﬁcate de faptul că cheltuielile de trimitere a acestora sunt aproape zero, iar autorii mesajelor spam dispun de numeroase instrumente şi surse disponibile pentru obţinerea de adrese de email noi. Suplimentar, volumul şi diversitatea mesajelor spam fac extrem de diﬁcilă reglementarea lor. Cu cât folosiţi mai frecvent adresa dvs. de email, cu atât creşte posibilitatea ajungerii acesteia în baza de date a unui motor de mesaje spam. Câteva sfaturi de prevenire:

• Dacă este posibil, nu publicaţi adresa dvs. de email pe Internet

• Daţi adresa dvs. de email numai persoanelor de încredere

• Dacă este posibil, nu folosiţi pseudonime comune – cu cât acestea

sunt mai complicate, cu atât probabilitatea urmăririi lor este mai scăzută

• Nu răspundeţi la mesaje spam care au ajuns deja în Inbox -ul dvs.

• Acordaţi atenţie completării formularelor Internet – ﬁţi foarte

atenţi când întâlniţi casete de selectare de genul „Da, doresc să primesc informaţii despre... în Inbox -ul meu.”

SMBRelay primeşte o conexiune pe portul UDP 139 şi 445, trimite pachetele schimbate de client şi de server şi le modiﬁcă. După conectare şi autentiﬁcare, clientul este deconectat. SMBRelay creează o nouă adresă IP virtuală. Noua adresă poate ﬁ accesată folosind comanda „net use \\192.168.1.1”. Adresa poate ﬁ apoi folosită de oricare dintre funcţiile de reţea Windows. SMBRelay transmite comunicarea prin protocolul SMB, cu excepţia negocierii şi autentiﬁcării. Atacatorii la distanţă pot folosi adresa IP, cât timp computerul client este conectat.

SMBRelay2 funcţionează pe baza aceluiaşi principiu ca SMBRelay, doar că foloseşte nume NetBIOS în loc de adrese IP. Ambele întreprind atacuri de tipul „man-in-the-middle” (om la mijloc). Aceste atacuri permite atacatorilor la distanţă să citească, să introducă şi să modiﬁce mesaje schimbate între două puncte ﬁnale de comunicare fără a ﬁ observaţi. Computerele expuse la astfel de atacuri adesea nu mai răspund sau repornesc în mod neaşteptat.

• Folosiţi adrese de email „specializate” – de exemplu una pentru

lucru, una pentru comunicare cu prietenii etc.

• Din când în când, schimbaţi –vă adresa de email

• Folosiţi o soluţie antispam

6.3.1 Reclame

Publicitatea pe Internet este una dintre formele de reclamă cu cea mai rapidă dezvoltare. Publicitatea prin email utilizează email -ul ca mijloc de contact. Principalele avantaje de marketing sunt reprezentate de costurile zero, nivelul ridicat de direcţionare şi eﬁcienţă; în plus, mesajele sunt livrate aproape instantaneu. Multe companii utilizează instrumente de marketing prin email pentru o comunicare eﬁcientă cu clienţii lor actuali şi cei potenţiali.

Acest mijloc de reclamă este legitim, deoarece utilizatorul poate ﬁ interesat de primirea de informaţii publicitare despre unele produse. Dar, de fapt, multe companii trimit calupuri de mesaje comerciale nesolicitate. În astfel de cazuri, publicitatea prin email depăşeşte limita şi devine spam.

• Vi se solicită să introduceţi, sub diverse pretexte (veriﬁcarea

datelor, operaţii ﬁnanciare), unele dintre datele dvs. personale – numere de conturi bancare, nume de utilizator şi parole etc.

• Este scris într -o limbă străină

Cantitatea de email -uri comerciale nesolicitate a devenit o problemă reală, deoarece nu există semne de reducere a acesteia. Normal, autorii email -urilor nesolicitate încearcă să mascheze spam -ul ca mesaje legitime. Pe de altă parte, publicitatea legitimă în cantităţi mari poate provoca reacţii negative.

6.3.2 Farse

O farsă este un mesaj răspândit în Internet. De obicei aceasta este trimisă prin email, iar uneori prin instrumente de comunicare precum ICQ şi Skype. Mesajul în sine este de cele mai multe ori o glumă sau olegendă urbană.

Farsele de tip Virus de computer încearcă să genereze panică, nesiguranţă şi îndoială în rândul destinatarilor făcându -i să creadă că există un „virus nedetectabil” care şterge ﬁşiere şi găseşte parole sau efectuează alte activităţi dăunătoare pe sistemele acestora.

Unele farse au scopul de a cauza probleme emoţionale altora. De obicei, destinatarii sunt rugaţi să redirecţioneze astfel de mesaje către toate contactele acestora, fapt care perpetuează-ciclul de viaţă a unei farse. Există farse cu telefoane mobile, rugăminţi pentru ajutor, oameni care se oferă să vă trimită bani din străinătate etc. În majoritatea cazurilor este imposibilă descoperirea intenţiei creatorului.

În principiu, dacă vedeţi un mesaj care vă solicită să ﬁe redirecţionat către toate persoanele pe care le cunoaşteţi, este foarte posibil ca acesta să ﬁe o farsă. Există pe Internet multe site -uri Web specializate care pot veriﬁca legitimitatea unui email. Înainte de a redirecţiona, căutaţi pe Internet orice mesaj pe care îl suspectaţi ca ﬁind o farsă.

6.3.3 Înşelătorie

Termenul phishing deﬁneşte o activitate infracţională care foloseşte tehnici de inginerie socială (manipularea utilizatorilor pentru a obţine informaţii conﬁdenţiale). Scopul este acela de a obţine acces la date sensibile, cum ar ﬁ numere de cont bancar, coduri PIN etc.

Accesul se obţine de obicei prin trimiterea de mesaje email care mimează o persoană sau o companie (instituţie ﬁnanciară, companie de asigurări) credibilă. Mesajul email poate părea foarte veridic şi va conţine graﬁcă şi conţinut care este posibil ca iniţial să provină de la sursa pe care o personiﬁcă. Vi se va solicita să introduceţi, sub diverse pretexte (veriﬁcare date, operaţiuni ﬁnanciare), unele dintre datele dvs. personale – numere de cont bancar sau nume de utilizator şi parole. Toate aceste date, dacă sunt trimise, pot ﬁ cu uşurinţă furate şi utilizate incorect.

Trebuie să reţineţi că băncile, companiile de asigurări şi alte companii legitime nu vă vor solicita niciodată numele de utilizator şi parolele într -un mesaj email nesolicitat.

6.3.4 Recunoaştere trucuri spam

În general, există câteva indicii care vă pot ajuta să identiﬁcaţi mesajele spam (mesaje de email nesolicitate) din cutia dvs. poştală. Dacă un mesaj întruneşte câteva dintre criteriile următoare, este cel mai probabil un mesaj spam.

• Adresa expeditorului nu aparţine niciunei persoane din lista dvs.

de contacte

• Vi se oferă o sumă mare de bani, dar trebuie să furnizaţi în

prealabil o sumă mică

• Sunteţi rugat să cumpăraţi un produs care nu vă interesează. Dacă

doriţi oricum să achiziţionaţi produsul respectiv, veriﬁcaţi dacă expeditorul mesajului este un vânzător de încredere (consultaţi compania care fabrică produsul original).

• Unele cuvinte nu sunt ortograﬁate, cu scopul de a păcăli ﬁltrul

dvs. de mesaje spam. De exemplu „vaigra” în loc de „viagra” etc.

6.3.4.1 Reguli

În contextul soluţiilor antispam şi clienţilor de email, regulile sunt instrumente pentru manevrarea funcţiilor email. Ele constau în două părţi logice:

1. condiţie (de exemplu, un mesaj care soseşte de la o anumită adresă)

2. acţiune (de exemplu, ştergerea mesajului, mutarea lui într

-un director speciﬁcat).

Numărul şi combinaţia de reguli variază în funcţie de soluţia antispam. Aceste reguli servesc ca măsuri împotriva spamului (mesaje email nesolicitate). Exemple tipice:

• 1. condiţie: Un mesaj email primit conţine unele dintre cuvintele

întâlnite de obicei în mesajele spam

2. acţiune: Ştergere mesaj

• 1. condiţie: Un mesaj email primit conţine o ataşare cu extensia .exe

2. acţiune: Ştergere ataşare şi livrare mesaj în căsuţa poştală

• 1. condiţie: Un mesaj primit soseşte de la angajator

2. acţiune: Mutare mesaj în directorul „Lucru”.

Recomandăm utilizarea unei combinaţii de reguli în programele antispam pentru a facilita administrarea şi pentru a ﬁltra mai eﬁcient spamul (mesaje email nesolicitate).

6.3.4.2 Filtrul bayesian

Utilizarea ﬁltrului bayesian pentru spam este o formă foarte eﬁcientă de ﬁltrare a mesajelor email, folosită de aproape toate produsele antispam. Acesta este capabil să identiﬁce mesajele email nesolicitate cu un grad ridicat de corectitudine. Filtrul bayesian poate funcţiona individualizat pentru ﬁecare utilizator în parte.

Funcţionalitatea sa se bazează pe următorul principiu: În prima fază are loc procesul de învăţare. Utilizatorul marchează manual un număr suﬁcient de mesaje ca mesaje legitime sau ca spam (în mod normal 200/200). Filtrul analizează ambele categorii şi învaţă că, de exemplu, spam -ul conţine de obicei cuvinte ca „rolex” sau „viagra” şi că mesajele legitime sunt trimise de membrii familiei sau de la adrese din lista de contacte a utilizatorului. Dacă este procesat un număr mare de mesaje, ﬁltrul bayesian poate atribui un anumit „index de spam” ﬁecărui mesaj şi poate determina astfel dacă acesta se caliﬁcă sau nu pentru clasiﬁcare ca spam.

Principalul avantaj este ﬂexibilitatea sa. Dacă utilizatorul este, să spunem, un biolog, toate mesajele primite referitoare la biologie sau la domenii înrudite de studiu vor primi, în general, un index mai mic de probabilitate. Dacă mesajul cuprinde cuvinte care altminteri l -ar caliﬁca drept mesaj nesolicitat, dar este trimis de către o persoană din lista de contacte, acesta va ﬁ marcat ca legitim, deoarece expeditorii dintr -o listă de contacte scad probabilitatea generală de spam.

6.3.4.3 Listă albă

6.3.4.5 Controlul din partea serverului

În general, o listă albă este o listă de elemente sau persoane care sunt acceptate sau cărora li s –a acordat permisiunea de acces. Termenul „listă albă email” deﬁneşte o listă de persoane de contact de la care utilizatorul doreşte să primească mesaje. Aceste liste albe se bazează pe cuvinte cheie căutate în adresele de email, pe nume de domenii sau adrese IP.

Dacă o listă albă funcţionează în „modul exclusivitate”, atunci mesajele de la orice altă adresă, domeniu sau adresă IP nu vor ﬁ primite. Pe de altă parte, dacă nu este exclusivă, aceste mesaje nu vor ﬁ şterse, ci vor ﬁ ﬁltrate într -un alt mod.

O listă albă se bazează pe principiul opus celui pentru o listă neagră. Listele albe sunt relativ uşor de întreţinut, mai uşor decât listele negre. Vă recomandăm să utilizaţi atât Lista albă, cât şi pe cea neagră pentru a ﬁltra mai eﬁcient spamul.

6.3.4.4 Listă neagră

În general, o listă neagră este o listă de elemente sau persoane neacceptate sau interzise. În lumea virtuală, aceasta este o tehnică ce permite acceptarea mesajelor de la toţi utilizatorii ce nu sunt prezenţi într -o astfel de listă.

Există două tipuri de listă neagră. Utilizatorii îşi pot crea propria listă neagră în programul lor antispam. Pe de altă parte, pe Internet se pot găsi multe liste negre, profesionale, actualizate regulat, create de instituţii specializate.

O listă neagră se bazează pe principiul opus celui pentru o Listă albă. Utilizarea de liste negre pentru blocarea cu succes a mesajelor spam este esenţială, dar aceste liste sunt greu de întreţinut, deoarece în ﬁecare zi apar elemente noi ce trebuie blocate. Vă recomandăm să utilizaţi atât Lista albă, cât şi pe cea neagră pentru a ﬁltra mai eﬁcient spamul.

Controlul pe partea server este o tehnică pentru identiﬁcarea mesajelor de email spam în masă, pe baza numărului de mesaje primite şi a reacţiilor utilizatorului. Fiecare mesaj lasă o „amprentă” digitală unică pe server, pe baza conţinutului mesajului. Practic, aceasta este un număr de identiﬁcare unic care nu spune nimic despre conţinutul mesajului-email. Două mesaje identice vor avea amprente identice, iar mesaje diferite vor avea amprente diferite.

Dacă un mesaj este marcat ca spam, amprenta sa este trimisă la server. Dacă serverul primeşte mai multe amprente identice (ce corespund unui anumit mesaj spam), amprenta este stocată în baza de date cu amprente spam. La scanarea mesajelor primite, programul trimite amprentele mesajelor către server. Serverul returnează informaţii despre amprentele ce corespund mesajelor deja marcate de utilizatori ca spam.

Eset SMART SECURITY 4 User Manual [ro]

Specifications and Main Features

Frequently Asked Questions

User Manual